Celui ce pregăteşte ploaie pământului, Celui ce'n munţi face să răsară iarbă şi verdeaţă spre slujba oamenilor, |
Cuvântul lui Elifaz (continuare). | |
1 |
Hai, strigă, dacă bănui că-i cine să te-asculte, sau dacă vezi cu ochii vreun înger din cei sfinţi! |
2 |
Mânia îl ucide pe cel lipsit de minte, aşa cum gelozia-l omoară pe răzleţ. |
3 | Eu am văzut nebunul cum prinde rădăcină, dar şi degraba'n care statura i-a pierit. |
4 | Copiii lui departe-s de pragul mântuirii; sunt trişti în umilinţă la poarta celor mici şi'n lume n'au pe nimeni să-i scape din ce sunt; |
5 | strânsura lor din holde doar drepţii vor mânca-o, din răul ce-i apasă ei nu vor fi scăpaţi, tăria lor din urmă în spulber va pieri. |
6 | Că suferinţa'n sine nu iese din pământ, aşa cum nici durerea nu-i odrăslită'n munţi, |
7 | ci omul e acela ce naşte suferinţa precum vultùrii tineri se-avântă spre'nălţimi a. |
8 | Eu însă doar pe Domnul, pe El Îl voi ruga, şi-L voi chema pe Domnul Atoateţiitorul, |
9 | pe Cel ce face lucruri măreţe, necuprinse, slăvite, minunate şi multe fără număr; |
10 | pe Cel ce udă faţa pământului cu ploaie precum trimite apă spre cele de sub cer; |
11 | pe Cel ce le înalţă smeriţilor smerenia şi-i cheamă iar la viaţă pe cei ce stau să piară; |
12 | pe Cel ce'ntoarce planul isteţilor, încât zadarnică le fie a mâinilor lucrare. |
13 | El pe'nţelepţi îi prinde în viclenia lor b aşa ca sfatul celor dibaci să se răstoarne. |
14 | Acestora'ntuneric le-o fi'n amiaza-mare, în plină zi umbla-vor ca noaptea, pipăind. |
15 | De sabie pieri-vor, iar cel slăbit scăpa-va din mâna celui tare. |
16 | Aşa se va întoarce nădejdea la cel slab în timp ce gura celui asupritor se-astupă. |
17 | O, fericit e omul pe care-l mustră Domnul, cel ce'n dojană-L află pe-Atoateţiitorul! |
18 | Că rana El o face şi-apoi tot El o leagă, cu-aceeaşi mână bate şi-alină vindecând. |
19 | De şase ori din şase necazuri te va scoate, a şaptea oară răul nicicum nu te-o atinge c. |
20 | La timp de'nfometare te va scăpa din moarte, în luptă te va scoate din ghearele de fier. |
21 | Tot El te va ascunde, ferit de biciul limbii, de rele viitoare n'ai cum să te mai temi. |
22 | De cei fără de lege, de cei nedrepţi, vei râde, şi nu te vei mai teme de fiarele pădurii; |
23 | în câmp sălbăticiunea va sta cu tine'n pace d. |
24 | În pace-ţi vei şti casa şi'n cortul tău vieaţa fără păcat va fi. |
25 | Vei şti că mulţi la număr te-or pomeni urmaşii, că fiii tăi, de-asemeni, ca iarba de pe câmp. |
26 | Către mormânt veni-vei ca grâul copt la vreme şi secerat, ca snopul la vreme strâns din holdă e. |
27 | Pe toate-acestea, iată, aşa le-am cercetat, aşa le-am auzit; e rândul tău de-acuma să ştii ce-ai de făcut. |