cel ce ai fost luat într'un vârtej de foc, într'un car cu cai înflăcăraţi; |
Ilie este ridicat la cer. Începutul misiunii lui Elisei. | |
1 | Şi a fost că atunci când Domnul era să-l ridice pe Ilie în vârtej de vânt, ca şi cum ar fi la cer a, Ilie şi Elisei au plecat din Ghilgal b. |
2 | Şi a zis Ilie către Elisei: Stai aici, căci Dumnezeu m'a trimis la Betel. Dar Elisei i-a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău c dacă te voi lăsa singur! Aşa că amândoi au venit la Betel. |
3 | Iar fiii profeţilor d care se aflau în Betel au venit la Elisei şi i-au zis: Ştii tu oare că Domnul îl va lua astăzi pe domnul tău pe deasupra capului tău? Iar el a zis: Da, ştiu; tăceţi! |
4 | Şi a zis Ilie către Elisei: Stai aici, căci Domnul m'a trimis la Ierihon. Dar Elisei i-a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur! Aşa că amândoi au venit la Ierihon. |
5 | Iar fiii profeţilor care se aflau în Ierihon s'au apropiat de Elisei şi i-au zis: Ştii tu oare că Domnul îl va lua astăzi pe Ilie pe deasupra capului tău? Iar el a zis: Da ştiu; tăceţi! |
6 | Şi i-a zis Ilie: Stai aici, căci Domnul m'a trimis la Iordan. Dar Elisei a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur! Aşa că s'au dus amândoi, |
7 | precum şi cincizeci de oameni dintre fiii profeţilor, care au stat în faţă, la oarecare depărtare, în timp ce ei amândoi şedeau lângă Iordan. |
8 | Acolo Ilie şi-a luat cojocul şi l-a făcut vălătuc şi a lovit apa; iar apa s'a despărţit într'o parte şi în alta, aşa că ei amândoi au trecut ca pe uscat. |
9 | Şi a fost că după ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: Cere ceea ce vrei să fac pentru tine mai înainte de a fi eu luat prin ridicare de la tine. Iar Elisei a zis: Duhul care este în tine să fie îndoit peste mine. |
10 | Iar Ilie a zis: Greu lucru ai cerut: dacă mă vei vedea atunci când voi fi luat prin ridicare de la tine, aşa îţi va fi; dar dacă nu mă vei vedea, nu-ţi va fi aşa. |
11 | Şi a fost că'n timp ce mergeau şi vorbeau, iată, un car de foc şi cai de foc i-au despărţit unul de altul: în vârtej de vânt, Ilie era luat prin ridicare, ca şi cum ar fi fost la cer. e |
12 | Iar Elisei privea şi striga: Părinte, părinte f, carul lui Israel, şi călăreţul lui!.... Şi nu l-a mai văzut. Şi, apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două g. |
13 | Apoi a ridicat cojocul lui Ilie, care căzuse de la acesta asupra lui Elisei. Şi s'a întors Elisei şi a stat pe malul Iordanului; |
14 | şi a luat cojocul lui Ilie cel ce căzuse asupră-i şi a lovit apa, dar ea nu s'a despărţit. Şi a zis: Unde este acum Dumnezeul lui Ilie? Şi a lovit apa, ea s'a despărţit într'o parte şi în alta, iar Elisei a trecut. |
15 | Iar fiii profeţilor cei din Ierihon care rămăseseră de partea cealaltă, l-au văzut şi au zis: Duhul lui Ilie s'a odihnit peste Elisei. Şi i-au venit în întâmpinare şi i s'au închinat până la pământ. |
16 | Şi i-au zis: Iată acum: împreună cu servii tăi sunt cincizeci de bărbaţi viteji; să meargă ei să-l caute pe domnul tău, ca nu cumva Duhul Domnului să-l fi ridicat şi să-l fi aruncat în Iordan sau pe un munte sau pe un deal. Dar Elisei a zis: Nu veţi trimite! |
17 | Ei însă au stăruit până ce el s'a înduplecat şi le-a zis: Trimiteţi! Ei au trimis cincizeci de oameni, aceia l-au căutat trei zile şi nu l-au aflat. |
18 | Şi s'au întors la el fiindcă el locuia în Ierihon , iar el le-a zis: Nu v'am spus eu să nu vă duceţi? h |
19 | Iar oamenii cetăţii au zis către Elisei: Iată, aşezarea cetăţii noastre e bună, aşa cum domnul nostru vede, dar apele sunt rele şi pământul e sterp. |
20 | Atunci Elisei le-a zis: Aduceţi-mi o oală nouă şi puneţi în ea sare! Şi i-au adus-o. |
21 | Iar Elisei a ieşit la izvoarele apelor şi a aruncat acolo sarea şi a zis: Aşa grăieşte Domnul: - Eu am însănătoşit aceste ape; de acum înainte nu va mai fi aici moarte şi nici pământ sterp. |
22 | Şi sănătoase au rămas apele până'n ziua de azi, după cuvântul pe care-l grăise Elisei. |
23 | De acolo s'a suit la Betel. Şi'n timp ce urca drumul, nişte copii au ieşit din cetate şi-şi băteau joc de el, zicând: Urcă, chelule, urcă! i |
24 | Iar el s'a întors cu faţa spre ei şi i-a văzut şi i-a blestemat în numele Domnului. Şi, iată, din pădure au ieşit doi urşi şi au sfâşiat dintre ei patruzeci şi doi de copii. |
25 | De acolo s'a dus pe muntele Carmel, iar de aici s'a întors în Samaria. |