Un psalm al lui David; privitor la pricepere. | |
1 | Fericiţi cei cărora li s'au trecut cu vederea fărădelegile şi ale căror păcate li s'au acoperit. |
2 | Fericit e omul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul şi'n gura căruia nu este vicleşug. |
3 | Fiindcă eu am tăcut, oasele mi-au îmbătrânit în strigătul meu de toată ziua a. |
4 | Că mâna Ta s'a îngreuiat asupră-mi ziua şi noaptea, întorsu-m'am în suferinţă când ghimpele mă împungea. |
5 | Păcatul mi l-am cunoscut, farădelegea nu mi-am acoperit-o. Zis-am: “Împotriva mea îmi voi mărturisi Domnului fărădelegea”, b iar Tu mi-ai trecut cu vederea nelegiuirea inimii c. |
6 | Pentru aceasta se va ruga la Tine tot cuviosul la vreme potrivită, şi chiar în potop de ape multe, ele de el nu se vor apropia. |
7 | Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde; Tu, bucuria mea, izbăveşte-mă de cei ce m'au împresurat! |
8 | Eu te voi învăţa şi te voi cârmui pe calea aceasta pe care vei merge, ochii Mei asupra ta se vor întări: |
9 | Nu fi ca un cal sau ca un catâr lipsit de pricepere, ale căror fălci tu le vei strânge'n frâu şi'n zăbală, ca ei să nu se apropie de tine. |
10 | Multe sunt durerile d păcătosului, dar mila îl va înconjura pe cel ce nădăjduieşte în Domnul. |
11 | Bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă, drepţilor, lăudaţi-vă, toţi cei drepţi la inimă! |