In 12Ungerea din Betania. Sfat împotriva lui Lazăr. Intrarea triumfală în Ierusalim. Fiul Omului trebuie să Se înalţe. Necredinţa Iudeilor. |
1 | Deci cu şase zile înainte de Paşti a, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care-l înviase din morţi. |
2 | Şi I-au făcut acolo cină; şi Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu El. |
3 | Atunci Maria, luând o litră b cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei; iar casa s'a umplut de mireasma mirului. |
4 | Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Săi cel care avea să-L vândă , a zis: |
5 | De ce nu s'a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari c şi să-i fi dat săracilor? |
6 | Iar el a zis aceasta nu pentru că îi era lui grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga d, vămuia ce se punea într'însa. |
7 | A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat; |
8 | că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. |
9 | Atunci mulţime mare de Iudei a aflat că El este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr pe care El îl înviase din morţi. |
10 | Iar arhiereii au pus la cale ca şi pe Lazăr să-l omoare, |
11 | căci din pricina lui mulţi dintre Iudei mergeau şi credeau în Iisus. |
12 | A doua zi, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, |
13 | au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana!, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! şi: Împăratul lui Israel! |
14 | Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: |
15 | Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei. |
16 | Pe acestea ucenicii Săi nu le-au înţeles de la'nceput; dar când S'a preamărit Iisus, atunci şi-au adus ei aminte că acestea pentru El erau scrise şi că pe acestea le-au făcut ei pentru El e. |
17 | Drept aceea, mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi dădea mărturie; |
18 | de aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut această minune. |
19 | Atunci fariseii ziceau între ei: Vedeţi că'ntru nimic nu vă este de folos!, iată că lumea s'a dus după el!.... |
20 | Şi erau nişte Elini, din cei ce se suiseră la sărbătoare să se'nchine f. |
21 | Deci aceştia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând: Doamne, vrem să-L vedem pe Iisus. |
22 | Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus. |
23 | Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit. |
24 | Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade'n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă. |
25 | Cel ce-şi iubeşte viaţa, O va pierde; dar cel ce-şi urăşte viaţa în lumea aceasta, O va păstra pentru viaţa veşnică. g |
26 | Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. |
27 | Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice?: Izbăveşte-Mă, Părinte, de ceasul acesta?... Dar Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta! |
28 | Părinte, preamăreşte-Ţi numele!.... Atunci a venit glas din cer, zicând: L-am şi preamărit, şi iarăşi îl voi preamări! |
29 | Iar mulţimea care sta şi care auzise, zicea: Tunet a fost! Alţii ziceau: Înger I-a grăit! |
30 | Iisus, răspunzând, a zis: Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi. |
31 | Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia h va fi aruncat afară. |
32 | Iar Eu, când mă voi înălţa de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine. |
33 | Iar pe aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară. |
34 | I-a răspuns deci mulţimea: Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac; cum de zici tu că Fiul Omului trebuie să se înalţe? Cine este acesta, Fiul Omului? |
35 | Atunci le-a zis Iisus: Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Şi cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. |
36 | Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus; şi, plecând, S'a ascuns de ei. |
37 | Şi cu toate că atâtea minuni a făcut El în faţa lor, ei tot nu credeau într'Însul. |
38 | Ca să se plinească cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? Şi cui i s'a descoperit braţul Domnului? |
39 | De aceea nu puteau să creadă, că a mai zis Isaia: |
40 | El ochii lor i-a orbit şi inima lor a împietrit-o, pentru ca ei cu ochii să nu vadă şi cu inima să nu'nţeleagă, ca nu cumva ei să-şi revină şi Eu să-i vindec. |
41 | Pe acestea le-a zis Isaia când I-a văzut slava şi a grăit despre El. |
42 | Totuşi, şi dintre căpetenii mulţi au crezut într'Însul, dar n'o mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă; |
43 | căci ei au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. |
44 | Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în Mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M'a trimis pe Mine. |
45 | Şi cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M'a trimis pe Mine. |
46 | Eu, Lumină am venit în lume,
pentru ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. |
47 | Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec; că n'am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. |
48 | Pe cel ce se leapădă de Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine să-l judece: cuvântul pe care Eu l-am grăit, acela îl va judeca în ziua de apoi; |
49 | pentru că Eu nu de la Mine am grăit, ci Tatăl, Cel ce M'a trimis, El Mi-a poruncit ce să spun şi ce să grăiesc. |
50 | Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar, ceea ce grăiesc Eu: precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa grăiesc. |