Aceasta-i odihna celui flămând şi aceasta-i nenorocirea; dar ei nu vor să audă. |
1 | Atunci le-a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi, |
2 | zicând: Pe scaunul lui Moise s'au aşezat cărturarii şi fariseii; |
3 | deci, pe toate câte vă vor spune faceţi-le şi păziţi-le, dar după faptele lor să nu faceţi, că ei spun, dar nu fac. |
4 | Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte. |
5 | Şi toate faptele lor le fac ca să fie văzuţi de oameni; că-şi lăţesc filacteriile a şi-şi măresc ciucurii de la poale. |
6 | Şi la ospeţe le place să stea în capul mesei, iar în sinagogi pe scaunele cele dintâi |
7 | şi să fie salutaţi în pieţe şi numiţi de oameni "Rabbi" b. |
8 | Voi însă să nu vă numiţi "rabbi", căci unul este Învăţătorul vostru, Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. |
9 | Şi tată al vostru să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri. |
10 | Nici învăţători să nu vă numiţi, căci Învăţătorul vostru unul este, Hristos. |
11 | Şi cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostru. |
12 | Iar cel ce se va înălţa pe sine va fi smerit, şi cel ce se va smeri pe sine va fi înălţat. |
13 | Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că închideţi împărăţia cerurilor de dinaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce intră nu-i lăsaţi să intre. |
14 | Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că mâncaţi casele văduvelor, făcând îndelungi rugăciuni de ochii lumii; pentru aceasta mai mare osândă veţi lua. c |
15 | Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit; şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. |
16 | Vai vouă, călăuze oarbe, care spuneţi: De se va jura cineva pe templu, nu-i nimic; dar de se va jura pe aurul templului, se leagă pe sine. |
17 | Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: aurul, sau templul care sfinţeşte aurul? |
18 | Şi mai spuneţi: De se va jura cineva pe altar, nu-i nimic; dar de se va jura pe darul de pe el, se leagă pe sine. |
19 | Nebuni şi orbi! Ce este mai mare: darul, sau altarul care sfinţeşte darul?; |
20 | deci, cel ce se jură pe altar, se jură pe el şi pe toate câte sunt pe el; |
21 | iar cel ce se jură pe templu, se jură pe el şi pe Cel ce locuieşte în el; |
22 | şi cel ce se jură pe cer, se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el. |
23 | Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi; |
24 | călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! |
25 | Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru ele sunt pline de răpire şi de ne'nfrânare d. |
26 | Fariseu orb!, curăţă'ntâi partea dinlăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi cea din afară să fie curată! |
27 | Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că semănaţi cu mormintele văruite, care se arată frumoase pe dinafară, dar înlăuntru sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. |
28 | Aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinlăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi fărădelege. |
29 | Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că voi clădiţi mormintele profeţilor şi le împodobiţi pe ale drepţilor |
30 | şi ziceţi: Dac'am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n'am fi fost părtaşi cu ei la sângele profeţilor!; |
31 | aşa încât voi înşivă mărturisiţi că sunteţi fii ai celor ce i-au ucis pe profeţi. |
32 | Dar voi aţi umplut măsura părinţilor voştri! |
33 | Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? |
34 | De aceea, iată că Eu trimit la voi profeţi şi înţelepţi şi cărturari; dintre ei veţi ucide şi veţi răstigni, dintre ei veţi biciui în sinagogile voastre şi-i veţi prigoni din cetate'n cetate; |
35 | ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat ce s'a vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-aţi ucis între templu şi altar. |
36 | Adevăr vă grăiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta! |
37 | Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeţi şi-i ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am vrut să-i adun pe fiii tăi aşa cum îşi adună cloşca puii sub aripi, dar voi n'aţi vrut. |
38 | Iată, vi se lasă casa pustie! |
39 | Că vă spun Eu vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! |