Pentru sfârşit. Al lui David. Un psalm al lui Zaharia în diaspora. a | |
1 | Doamne, Tu m'ai pus la încercare şi m'ai cunoscut; |
2 | Tu mi-ai cunoscut şederea şi scularea, gândurile mele Tu de departe le pricepi. |
3 | Tu mi-ai cercetat cărarea şi culcuşul şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut, |
4 | că'n limba mea nu e cuvânt viclean b. |
5 | Iată, Doamne, Tu pe toate le cunoşti, pe cele din urmă şi pe cele dintâi; Tu m'ai plăsmuit şi mâna Ţi-ai pus-o peste mine. |
6 | Cunoaşterea Ta e mult prea minunată pentru mine; puternică este, eu n'o pot atinge c. |
7 | De la Duhul Tău, unde mă voi duce? iar de la faţa Ta, unde voi fugi? |
8 | De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti; de mă voi pogorî în iad, Tu eşti de faţă; |
9 | de-mi voi lua aripile din lumina zorilor şi'n marginile mării mă voi sălăşlui, |
10 | chiar şi acolo mâna Ta mă va'ndruma şi dreapta Ta mă va ţine d. |
11 | Şi am zis: Da, întunericul mă va copleşi şi'n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină..., |
12 | căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric şi noaptea lumină va fi ca şi ziua; întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna. |
13 | Că Tu, Doamne, mi-ai luat în stăpânire rărunchii, Tu încă din pântecele maicii mele m'ai apărat. |
14 | Pe Tine Te voi mărturisi, că minunat eşti Tu întru cele temute; minunate sunt lucrurile Tale, şi sufletul meu le cunoaşte foarte. |
15 | Oasele mi le-ai făcut întru ascuns, ele Ţie nu-Ţi sunt ascunse, şi nici fiinţa mea e în străfundurile pământului; |
16 | eram în devenire, Tu m'ai văzut întreg f; în cartea Ta toţi oamenii vor fi scrişi: ei ziua se urzesc, dar nimeni printre ei g. |
17 | Dar mie, Dumnezeule, în mare cinstire mi-au fost prietenii Tăi, puternice foarte li s'au făcut stăpânirile h. |
18 | Eu îi voi număra, ei mai mult decât nisipul se vor înmulţi; m'am trezit, şi încă sunt cu Tine. |
19 | O, de i-ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Voi, bărbaţi ai vărsării de sânge, îndepărtaţi-vă de mine, |
20 | că'n gândurile voastre nu-i decât gâlceavă; cetăţile Tale zadarnic le vor lua. |
21 | Oare nu i-am urât eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc? oare nu m'am topit eu din pricina vrăjmaşilor Tăi?: |
22 | Cu ură desăvârşită i-am urât, duşmanii mei i-am socotit i. |
23 | Pune-mă la'ncercare, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima: cercetează-mă şi cunoaşte-mi cărările |
24 | şi vezi dacă'n mine îşi are nelegiuirea vreo cale; călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică. |