mi-am zidit case, mi-am sădit vii, |
1 | O, tu, de mi-ai fi fost un frate hrănit la sânul maicii mele, să te sărut în văzul tuturor şi nimeni să mă poată defăima! |
2 | De mână te voi prinde şi'n casa maicii mele te voi duce, în vatra celei ce m'a zămislit; acolo tu-mi vei da învăţătură şi eu din vin-balsam te-oi adăpa şi din mustirea rodiilor mele. |
3 | Cu stânga lui va sta sub capul meu şi dreapta lui mă va cuprinde. |
4 | Fiice ale Ierusalimului, vă conjur pe-a ţarinii putere şi tărie, să nu-mi treziţi ori să-mi sculaţi iubita pân' ce ea însăşi va voi! a |
5 | Cine-i aceea oare care vine suindu-se albită şi'nflorită şi rezemată pe iubitul ei? Sub măr eu te-am trezit, acolo unde maica ta cu tine a fost grea, acolo unde chinuri a'ndurat aceea care'n chinuri te-a născut. |
6 | |
7 | Apele mari iubirea n'o pot stinge, nici râurile vor putea s'o'nece. Cel ce bogata casă şi-ar goli-o să cumpere în schimb iubire, acela doar dispreţ va dobândi. |
8 | E mică sora noastră; d sâni nu are. Cu sora noastră oare ce vom face în ziua când de ea se va vorbi? |
9 | De este ea un zid, îi vom zidi creneluri de argint; dar dacă este uşă, o căptuşim cu scândură de cedru. |
10 | Un zid sunt eu, şi sânii mei îi sunt ca nişte turnuri; de-aceea sunt în ochii lui ca una care-şi află pacea. |
11 | Avut-a Solomon o vie acolo, la Baal-Hamon; pândarilor le-a dat-o s'o păzească şi fiecare-avea să-i dea o mie de sicli de argint pe roada ei. |
12 | Dar via mea e-a mea şi-mi stă'nainte: o mie-s pentru tine, Solomon, şi două sute doar pentru pândari. e |
13 | Tu, care şezi în mijlocul grădinii când glasul tău prietenii l-ascultă, tu, fă-mă să-l aud şi eu! f |
14 |