pe toţi fiii oamenilor i-a văzut; |
Pentru sfârşit: un psalm al lui David. | |
1 | Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu! a Stricaţi au devenit şi urâţi s'au făcut în căile lor b, nu-i nimeni care să facă binele, nu, nici măcar unul nu este c. |
2 | Din cer S'a aplecat Domnul spre fiii oamenilor să vadă dacă este cineva care'nţelege sau care-L urmează pe Dumnezeu. |
3 | Toţi s'au abătut, împreună netrebnici s'au făcut, nu-i nimeni care să facă binele, nu, nici măcar unul nu este! |
4 | Oare nici unul din cei ce lucrează fărădelegea nu va ajunge la cunoaştere? Cei ce-l mănâncă pe poporul Meu, aşa cum mănâncă pâine, nu L-au chemat pe Domnul. |
5 | Cu frică s'au temut acolo unde nu era frică, fiindcă Dumnezeu este în neamul drepţilor. |
6 | Sfatul săracului l-aţi ruşinat, dar Domnul este nădejdea lui. |
7 | Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când Domnul va întoarce robia poporului Său, atunci se va bucura Iacob şi se va veseli Israel. |