în zadar s'ar osteni ziditorii a; de n'ar păzi Domnul cetatea, zadarnic ar veghea-o paznicul. |
1 | Şi eu, fraţilor, n'am putut să vă vorbesc ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unora trupeşti, ca unor prunci întru Hristos. |
2 | Cu lapte v'am hrănit, nu cu bucate, căci încă nu eraţi în stare; şi nici chiar acum nu sunteţi în stare, |
3 | fiindcă sunteţi încă trupeşti. Atâta vreme cât între voi există invidie şi ceartă şi dezbinări, nu sunteţi oare trupeşti, şi nu după firea omenească vă purtaţi? |
4 | Când unul zice: Eu sunt al lui Pavel!, iar altul: Eu sunt al lui Apollo!, oare nu sunteţi oameni trupeşti? |
5 | Ei bine, ce este Apollo? dar Pavel, ce este?: Slujitori prin care voi aţi crezut, şi după cum i-a dat fiecăruia Dumnezeu. |
6 | Eu am sădit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. |
7 | Aşa că nici cel ce sădeşte e ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu, Cel ce face să crească. |
8 | Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una, dar fiecare-şi va primi plata după osteneala sa. |
9 | Că noi împreună-lucrători cu Dumnezeu a suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. |
10 | Potrivit harului lui Dumnezeu ce mi s'a dat, eu ca un iscusit meşter-ziditor b am pus temelia; un altul însă zideşte pe ea. Dar fiecare să ia seama la felul cum zideşte; |
11 | că o altă temelie nu poate nimeni să pună în afara celei puse, care este Iisus Hristos. |
12 | Iar dacă pe această temelie zideşte cineva cu aur, cu argint, cu pietre scumpe, cu lemn, cu fân, cu paie c, |
13 | lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi Ziua d; fiindcă el în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri e cum anume e lucrul fiecăruia. |
14 | Dacă lucrul pe care cineva l-a zidit deasupra rămâne, acela plată va primi; |
15 | dacă lucrul cuiva va fi ars, păgubit va fi; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc f. |
16 | Nu ştiţi oare că voi sunteţi templul g lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte'ntru voi? |
17 | De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica pe el Dumnezeu, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi. |
18 | Nimeni să nu se înşele pe sine. Dacă'ntre voi i se pare cuiva că-i înţelept în veacul acesta, să se facă nebun ca să devină înţelept. |
19 | Că înţelepciunea lumii acesteia nebunie este în faţa lui Dumnezeu; pentru că scris este: Cel ce-i prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor. |
20 | Şi iarăşi: Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte. |
21 | Aşa că nimeni să nu se laude cu oamenii; fiindcă totul e al vostru, |
22 | fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie cele de acum, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre; |
23 | iar voi, ai lui Hristos; iar Hristos, al lui Dumnezeu. |