Un psalm al lui Asaf. | |
1 | Dumnezeule, intrat-au păgânii a în moştenirea Ta, locaşul Tău cel sfânt Ţi l-au pângărit, făcut-au Ierusalimul colibă prădată b. |
2 | Leşurile robilor Tăi le-au făcut mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului. |
3 | Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului, şi nu era cine să-i îngroape. |
4 | Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru. |
5 | Până când, Doamne, Te vei mânia?: oare până la sfârşit? până când ca focul Ţi se va aprinde mânia c? |
6 | Varsă-Ţi mânia d peste neamurile care nu Te cunosc şi peste regatele care n'au chemat numele Tău; |
7 | că l-au mâncat pe Iacob şi locul lui l-au pustiit. |
8 | Nu-Ţi aminti de fărădelegile noastre cele de demult; degrab să ne întâmpine îndurările Tale, că am sărăcit foarte. |
9 | Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; de dragul numelui Tău ne izbăveşte şi uşurează-ne păcatele, |
10 | ca nu cumva să zică păgânii: Unde-i Dumnezeul lor? Acum, în faţa ochilor noştri, fă-Ţi cunoscută între neamuri răzbunarea sângelui robilor Tăi, care s'a vărsat. |
11 | În faţa ochilor Tăi să ajungă suspinul celor ferecaţi, după măreţia braţului Tău păzeşte-i pe fiii celor ucişi. |
12 | Vecinilor noştri dă-le'n sân de şapte ori ocara cu care ei Te-au ocărât pe Tine, Doamne. |
13 | Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale, Ţie Îţi vom mulţumi e în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta. |