Aceasta e cetatea ce'mprăştie dispreţ, cea care locuieşte fără grijă, cea care'n inima ei zice: Eu sunt, şi după mine alta n'o mai fi!: cum s'a făcut pustie şi fiarelor sălaş! Tot cel ce s'o'ntâmpla să o străbată va fluiera şi va mişca din mâini. |
1 | După acestea am văzut un alt înger pogorându-se din cer, având putere mare; şi pământul s'a luminat de slava lui. |
2 | Şi a strigat cu glas puternic, zicând: A căzut!, a căzut Babilonul cel mare şi a devenit sălaş al demonilor şi cuibar a a tot duhul necurat şi cuibar a toată pasărea spurcată şi urâtă b. |
3 | Pentru că toate neamurile au băut din vinul aprinderii desfrânării ei, şi împăraţii pământului cu ea s'au desfrânat c, şi neguţătorii lumii din puterea strălucirii d ei s'au îmbogăţit. |
4 | Şi-am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din plăgile ei, |
5 | fiindcă păcatele ei au ajuns pân'la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei. |
6 | Plătiţi-i e aşa cum şi ea a plătit, şi cu'ndoită măsură îndoit măsuraţi-i după faptele ei; în paharul în care a turnat, turnaţi-i de două ori pe-atât. |
7 | Şi cât s'a slăvit ea pe sine şi a strălucit f, tot pe-atâta daţi-i chin şi bocet. Fiindcă zice ea în inima ei: Stau ca o'mpărăteasă, şi văduvă nu sunt, şi bocet nu voi vedea... |
8 | Pentru aceea, într'o singură zi îi vor veni plăgile: moarte şi bocet şi foamete; şi'n foc va fi mistuită, că puternic este Domnul Dumnezeu Care-o judecă. |
9 | Iar g împăraţii pământului care s'au desfrânat cu ea şi s'au bucurat de strălucirea ei vor plânge şi se vor bate'n piept asupră-i când vor vedea fumul arderii ei, |
10 | departe stând de frica chinurilor ei şi zicând: Vai!, vai!, tu, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare, că'ntr'un ceas ţi-a venit judecata!... |
11 | Şi neguţătorii pământului vor plânge şi vor boci asupră-i, că nimeni nu le mai cumpără marfa, |
12 | marfă de aur şi de argint şi de pietre preţioase şi de mărgăritare şi de vison şi de porfiră şi de mătase şi de stofă stacojie, tot lemnul bine-mirositor şi tot lucrul de fildeş, şi tot lucrul de lemn de mare preţ şi de bronz şi de fier şi de marmură, |
13 | şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făinuţă albă şi grâu şi vite şi oi şi cai şi căruţe şi robi h şi suflete de oameni. |
14 | Şi dusu-s'au de la tine roadele după care-ţi tânjea sufletul, şi de la tine pierit-au toate cele grase şi strălucite, şi niciodată nu s'or mai afla... |
15 | Neguţătorii acestora, cei ce s'au îmbogăţit de pe urma ei, departe vor sta de frica chinului ei, plângând şi jelindu-se |
16 | şi zicând: Vai!, vai!, cetatea cea mare, cea învestmântată'n vison şi'n porfiră şi'n stofă stacojie şi'mpodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! |
17 | Că'ntr'un ceas s'a pustiit atâta bogăţie! Şi tot căpitanul de vas şi tot călătorul pe mare şi corăbierii şi toţi câţi trăiesc de pe urma mării stăteau departe |
18 | şi strigau uitându-se la fumul arderii ei, zicând: Care cetate era asemenea cetăţii celei mari?... |
19 | Şi-şi puneau ţărână pe capete şi strigau, plângând şi jelindu-se şi zicând: Vai!, vai!, cetatea cea mare, din a cărei îmbuibare s'au îmbogăţit toţi cei ce au corăbii pe mare, că'ntr'un ceas s'a pustiit!... |
20 | |
21 | Iar un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o'n mare, zicând: Aşa, dintr'o lovitură, aşa va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla!... |
22 | Şi vocea ţiteraşilor şi-a muzicanţilor şi-a flautiştilor şi-a trâmbiţaşilor nu se va mai auzi de-acum în tine; şi nici un meşteşugar din orice meşteşug nu se va mai afla în tine; şi'n tine cântec de moară nu se va mai auzi. |
23 | Şi lumină de lampă, nu, niciodată nu se va mai ivi'ntru tine; şi glas de mire şi de mireasă, nu, niciodată nu se vor mai auzi'ntru tine, pentru că neguţătorii tăi erau mai-marii pământului şi pentru că toate neamurile s'au rătăcit prin vraja ta... |
24 | Şi s'a găsit în ea sânge de profeţi şi de sfinţi şi-al tuturor celor înjunghiaţi pe pământ. |