1 | |
2 | El Mi-a făcut gura ca o sabie ascuţită, sub adăpostul mâinii Sale M'a ascuns, ca pe o săgeată aleasă M'a pus deoparte şi'n tolba Lui M'a tăinuit. c |
3 | Şi Mi-a zis: Servul Meu eşti Tu, Israele, şi'ntru Tine Mă voi preamări. d |
4 | Iar Eu am zis: În zadar M'am ostenit, tăria Mi-am dat-o pe deşertăciune şi nimic e. De aceea judecata Mea e lângă Domnul, şi'n faţa Dumnezeului Meu Îmi este osteneala. |
5 | Şi acum, aşa grăieşte Domnul Cel ce din pântece M'a plăsmuit să-I fiu Serv, ca să-i adune la El pe Iacob şi pe Israel; adunat voi fi şi slăvit înaintea Domnului şi Dumnezeul Meu va fi tăria Mea |
6 | |
7 | Aşa zice Domnul Cel ce te-a izbăvit, Dumnezeul lui Israel: Sfinţiţi-L h pe Cel care-Şi dispreţuieşte viaţa, pe El, Cel ce este urât de neamurile care sunt sclavele domnilor; regi Îl vor vedea şi principi se vor scula şi de dragul Domnului I se vor închina; căci plin de credincioşie e Sfântul lui Israel, şi Eu pe Tine Te-am ales. |
8 | Aşa grăieşte Domnul: La vreme potrivită Te-am ascultat şi'n zi de mântuire Ţi-am ajutat; Te-am plăsmuit şi neamurilor Te-am dat spre legământ ca să pui pământu'n rânduială şi moşteniri pustiite să moşteneşti, |
9 | spunând celor din legături: Ieşiţi!; şi celor din întuneric: Arătaţi-vă! Hrăniţi vor fi în căile lor, păşunea lor va fi pe toate cărările. |
10 | Nu vor flămânzi, nici vor înseta şi nici căldura sau soarele îi vor lovi, ci Acela care-i miluieşte îi va alina şi prin izvoare de apă îi va mâna. |
11 | Şi voi face ca fiece munte să le fie o cale şi fiece cărare să le fie păşune. |
12 | Iată, aceştia de departe vor veni, şi aceştia de la Miazănoapte şi de la Apus, iar alţii din ţara Perşilor. |
13 | Veseliţi-vă, voi, ceruri, şi să se bucure pământul; Veselie! să strige munţii şi: Dreptate! dealurile, că a avut Domnul milă de poporul Său şi pe cei smeriţi ai poporului Său i-a alinat. |
14 | Dar Sionul a zis: Domnul m'a părăsit, Domnul m'a uitat.... |
15 | Oare îşi va uita femeia pe propriul ei copil astfel încât să nu-i fie milă de odrasla pântecelui ei? Dar chiar dacă o femeie ar uita acestea, Eu pe tine nu te voi uita! zice Domnul. |
16 | Iată, pe palmele Mele am zugrăvit zidurile tale şi tu fără' ncetare Îmi eşti înainte. |
17 | Curând vei fi zidit de către cei ce te-au dărâmat, iar cei ce te-au pustiit vor ieşi din tine. |
18 | Ridică-ţi ochii împrejur şi vezi-i pe toţi: iată, s'au adunat şi au venit la tine. Aşa cum viu sunt Eu zice Domnul , astfel te vei îmbrăca tu cu ei toţi ca şi cu o podoabă şi cu ei te vei încinge ca o mireasă cu frumuseţea. |
19 | Că locurile tale pustiite şi cele risipite şi cele dărâmate vor fi acum prea strâmte pentru cei ce le locuiesc, iar cei ce te mâncau vor fi îndepărtaţi de la tine. |
20 | Căci fiii tăi pe care i-ai pierdut vor zice în urechile tale: Locul e prea strâmt pentru mine, fă-mi loc, ca să pot locui!.... |
21 | Iar tu vei zice în inima ta: Cine mi i-a născut mie pe aceştia? că eu stearpă am fost, şi văduvă i; cine mi i-a adus? şi singură am rămas: aceştia unde erau?. |
22 | Aşa zice Domnul, chiar Domnul: Iată, Eu Îmi ridic mâna spre neamuri şi semnalul spre insule Mi-l voi înălţa şi ele'n sânul lor îţi vor aduce fiii şi pe umeri fiicele ţi le vor purta. |
23 | Regi vor fi dătătorii tăi de hrană şi regine te vor alăpta; pân' la pământ se vor pleca înainte-ţi şi praful picioarelor tale îl vor linge; şi tu vei cunoaşte că Eu sunt Domnul, iar cei ce Mă aşteaptă nu se vor ruşina. |
24 | Oare va lua cineva prăzi de la un uriaş? şi dacă pe nedrept cade unul rob, oare va scăpa? |
25 | Că aşa zice Domnul: De va robi cineva un uriaş, va lua prăzi, iar cel ce le ia de la un om tare, acela va scăpa; căci Eu sunt Cel ce-ţi va judeca pricina şi Eu sunt Cel care-i va scăpa pe fiii tăi. |
26 | Cei ce te-au necăjit îşi vor mânca propria lor carne şi ca pe vinul cel nou îşi vor bea sângele şi se vor îmbăta; şi tot trupul va cunoaşte că Eu, Domnul, Eu sunt Cel ce te izbăveşte pe tine şi Cel ce ţine pe palme tăria lui Iacob. |