Te vor alunga dintre oameni şi-ţi va fi sălaşul laolaltă cu fiarele câmpului, şi ca pe un bou te vor hrăni cu iarbă şi şapte vremi vor trece peste tine, până ce vei recunoaşte că Cel-Preaînalt este Domnul împărăţiei oamenilor şi că El o dă cui Îi place Lui s'o dea! |
1 | Şi în vremea aceea regele Irod a şi-a întins mâna să le facă rău unora din Biserică. |
2 | Şi l-a ucis cu sabia pe Iacob, fratele lui Ioan b. |
3 | Şi văzând că e pe placul Iudeilor, a adăugat şi prinderea lui Petru şi erau zilele azimelor c |
4 | pe carele şi prinzându-l, l-a aruncat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi ca să-l păzească, vrând ca după Paşti să-l scoată în faţa poporului. |
5 | Aşadar, Petru era păzit în temniţă; iar de către Biserică se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el. |
6 | Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar în faţa uşii paznicii păzeau temniţa. |
7 | Şi iată, un înger al Domnului a venit, iar în încăpere a strălucit lumină. Şi lovindu-l pe Petru în coastă, îngerul l-a trezit, zicând: Scoală-te repede! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. |
8 | Şi i-a zis îngerul: Încinge-te şi încalţă-ţi sandalele! Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Îmbracă-ţi haina şi urmează-mă! |
9 | Şi ieşind, mergea după înger; şi nu ştia că adevărat este ceea ce s'a făcut de către înger, ci i se părea că vede vedenie. |
10 | Şi trecând ei de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta de fier care duce în cetate; şi ea li s'a deschis singură. Şi ieşind, au trecut într'o uliţă, şi deodată îngerul s'a îndepărtat de la el. |
11 | Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum cu adevărat ştiu că Domnul l-a trimis pe îngerul Său şi m'a scăpat din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul Iudeilor. |
12 | Şi chibzuind el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit şi Marcu d, unde mulţi erau adunaţi şi se rugau. |
13 | Şi bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică cu numele Roda s'a dus să asculte. |
14 | Şi cunoscând ea vocea lui Petru, de bucurie n'a deschis uşa, ci a alergat înlăuntru şi a spus că Petru stă în faţa porţii. |
15 | Iar ei au zis: Ai înnebunit.... Dar ea stăruia că aşa este. Iar ei ziceau: E îngerul lui... e. |
16 | Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi. |
17 | Şi făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă. Şi a zis: Spuneţi acestea lui Iacob f şi fraţilor! Şi ieşind, s'a dus în alt loc. |
18 | Şi dacă s'a făcut ziuă, nu mică a fost tulburarea între ostaşi: Oare ce s'a făcut Petru?.... |
19 | Şi cerându-l Irod şi negăsindu-l, după ce i-a cercetat pe străjeri a poruncit să fie ucişi. Şi el, coborând din Iudeea la Cezareea, a rămas acolo. |
20 | Şi Irod era mânios pe locuitorii din Tir şi din Sidon. Dar ei într'un singur cuget au venit la el; şi înduplecându-l pe Blast, care era cămăraşul regelui, cereau pace; că ţara lor se hrănea din aceea a regelui g. |
21 | Şi într'o anume zi, mai dinainte rânduită, îmbrăcându-se Irod în vestmânt regesc şi şezând în tribună, le vorbea; |
22 | iar poporul striga: Glas dumnezeiesc este acesta, nu omenesc!... h. |
23 | Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu lui Dumnezeu I-a dat slavă. Şi mâncându-l viermii, şi-a dat sufletul. |
24 | Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se înmulţea. |
25 | Iar Barnaba şi Saul, după ce şi-au îndeplinit slujba, s'au întors de la Ierusalim la Antiohia, luându-l cu ei şi pe Ioan, cel numit Marcu. |