De ce necredincioşii se ţin întregi în viaţă şi-ajung la bătrâneţe ba chiar în bogăţii? a |
Dialogul profetului cu Dumnezeu. | |
1 | Vedenia pe care a văzut-o Avacum profetul: |
2 | Până când, Doamne, voi striga fără ca Tu să auzi? până când spre Tine voi striga învinuindu-mă fără ca Tu să izbăveşti a? |
3 | De ce mi-ai arătat Tu mie suferinţe şi dureri ca să văd necaz şi necredinţă?: în faţă-mi stă judecătorul, judecătorul ia plocoane b!... |
4 | De-aceea e legea călcată şi judecata nu ajunge la capăt c: că biruie necredinciosul asupra celui drept!; iată de ce ieşi-va judecata strâmbă! |
5 | Vedeţi, voi, cei ce dispreţuiţi, şi minunaţi-vă şi pieriţi, că Eu în zilele voastre lucrez un lucru pe care nu-l veţi crede dacă vi-l va spune cineva d. |
6 | Că, iată, Eu îi stârnesc pe Caldei, neamul amarnic şi iute care cutreieră lăţimile pământului să stăpânească locaşuri ce nu sunt ale lui. |
7 | |
8 | Şi caii lui sări-vor mai mult ca leoparzii şi cu avânt mai mare ca lupii din Arabia; şi călăreţii lui sări-vor drept în şei şi vor porni din depărtări şi vor zbura precum un vultur în grabă să mănânce. |
9 | Veni-va nimicire în cei necredincioşi, în cei ce stau prin preajmă cu gând de'mpotrivire; robimea o va strânge precum aduni nisipul. |
10 | La largul său el fi-va printre regi şi pe tirani îi va juca pe palme; de toată'ntăritura îşi va râde şi'n jurul ei va ridica movile g şi-o va supune luişi. |
11 | Atuncea vântu-şi va schimba suflarea, iar el va trece şi jertfă va'nălţa, de ispăşire: Aceasta e tăria ce se ţine de dumnezeul meu h! |
12 | Nu eşti Tu oare chiar dintru'nceput, o, Doamne, Dumnezeul meu Cel sfânt? Fără'ndoială, noi nu vom muri. O, Doamne, Tu l-ai pus spre judecată, iar el pe mine m'a făcut ca prin pedeapsa lui să mă îndrept i. |
13 | E ochiul prea curat ca să mai vadă rele şi ca să mai privească peste necazuri dureroase. De ce dar Tu priveşti peste aceia ce dispreţuiesc? Tăcea-vei oare când necredinciosul l-înghite pe cel drept? |
14 | Vei face Tu pe oameni precum sunt peştii mării sau biete târâtoare lipsite de cârmaci? |
15 | El nimicirea'n undiţă a smuls'o, i-a j tras afar' cu mreaja şi la un loc şi-i strânse în năvoade; de-aceea se va veseli inima lui şi se va bucura. |
16 | De-aceea va aduce jertfe năvodului său şi mrejei sale arde-va tămâie, căci el cu ele şi-a făcut porţia lui cea grasă şi hrană pe alese. |
17 | De-aceea mreaja şi-o va arunca şi nu se va sfii fără'ncetare neamuri să ucidă. |