Despre doctori, bolnavi şi vindecare. Plângerea morţilor. Lucrătorul cu mâinile şi lucrătorul cu mintea. | |
1 | Doctorului, pentru slujba lui, dă-i cinstirea ce i se cuvine, căci, şi pe el, Domnul l-a făcut. a |
2 | Că de la Cel-Preaînalt vine tămăduirea şi [doctorul] de la rege va primi dar. |
3 | Ştiinţa doctorului îi înalţă fruntea; în faţa celor mari se bucură de cinste. |
4 | Domnul este Cel ce din pământ a făcut leacurile, iar omul înţelept nu le dispreţuieşte. |
5 | Oare nu printr'un lemn s'a îndulcit apa, b pentru ca prin aceasta să I se cunoască puterea? |
6 | Tot El este Cel ce le-a dat oamenilor ştiinţa, ca să fie El slăvit în minunile Sale. c |
7 | Prin ele [doctorul] îngrijeşte şi curmă suferinţa, prin ele farmacistul îşi face amestecurile. |
8 | În acest fel, lucrările Lui nu rămân la mijlocul drumului şi de la El vine pacea pe faţa pământului. |
9 | Fiule, dacă eşti bolnav, n'o lua în uşor, ci roagă-te Domnului, iar Domnul te va vindeca. |
10 | Îndepărtează greşala, păzeşte-ţi mâinile curate şi de tot păcatul curăţeşte-ţi inima. |
11 | Adu jertfă de tămâie binemirositoare şi, drept jertfă de pomenire, făinuţă de grâu şi prinoase mărinimoase, după puterea ta; |
12 | apoi fă-i loc doctorului, căci Domnul l-a făcut, şi nu-l îndepărta, fiindcă ai nevoie de el. |
13 | Sunt împrejurări când izbânda se află'n mâinile lui, |
14 | căci şi el I se va ruga Domnului ca prin el Acesta să-ţi dea uşurare şi vindecare, ca să scapi cu viaţă. |
15 | |
16 | Fiule, varsă lacrimi pentru cel mort şi, ca un om copleşit de durere, începe-ţi plângerea, înveleşte-i trupul aşa cum e datina şi nu-i trece cu vederea punerea în mormânt. |
17 | Plângi cu amar, jeleşte-te şi ţine-ţi mâhnirea după cuviinţă, o zi sau două ca să nu-ţi atragi clevetire , apoi alină-ţi întristarea. |
18 | Că din întristare vine moartea, iar întristarea inimii slăbeşte tăria. |
19 | Întristarea stă mână'n mână şi cu nefericirea, iar viaţa săracului atârnă de inima lui. |
20 | Nu-ţi lăsa inima pe seama tristeţii; amintindu-ţi de moarte, alung-o. |
21 | Nu uita: nu există întoarcere! Mortului nu-i vei fi de nici un folos, iar ţie îţi vei face rău. |
22 | Adu-ţi aminte de vorba mea, care va fi şi a ta: ieri eu, astăzi tu. e |
23 | Când mortul se odihneşte, lasă-i şi amintirea să se odihnească; de'ndată ce duhul i-a plecat, alină-te! |
24 | Înţelepciunea cărturarului se dobândeşte'n ceasuri lenevoase; înţelept poate deveni cel liber de grijile vieţii. f |
25 | Cum să devină înţelept cel de la coarnele plugului, a cărui mândrie e ţepuşa cu care'mboldeşte plăvanii, cel care mână boii şi-şi petrece cu ei la muncă şi care nu vorbeşte decât cu juncanii? |
26 | Capul şi-l bate cum să taie brazda, gândul său cel treaz e la nutreţ. |
27 | La fel e cu fiece dulgher şi meşter care lucrează zi şi noapte, cu cei ce sapă crestături de peceţi, îndârjiţi în a găsi izvoade noi: inima aceluia e acolo, la ce face, gândul său cel treaz e să-şi isprăvească treaba. |
28 | La fel e cu fierarul de lângă nicovală, înşurubat cu gândul la fierul care-aşteaptă; aburul focului îi fleşcăieşte carnea, cuptoru'ncins îl ţine treaz în luptă, urechea lui e'n trăsnetul ciocanului, ochii, stâlpiţi pe ce-are de făcut, inima lui, să-şi isprăvească treaba, gândul său cel treaz e cum s'o desăvârşească. |
29 | La fel e cu olarul şezând la lucrul său şi roata învârtind-o cu picioarele; grija lui veşnică e doar la munca lui şi lucrul şi-l socoate bob cu bob; |
30 | cu mâna plăsmuieşte lutul şi sub picioare-i biruie cerbicea; inima lui e cum să-l netezească, iar gândul său cel treaz, să cureţe cuptorul. |
31 | Toţi aceştia-şi pun nădejdea în mâinile lor şi fiecare e îndemânatic în meseria lui. |
32 | Fără ei, nici o cetate n'ar putea fi zidită, nimeni n'ar putea nici să se aşeze, nici să călătorească; |
33 | dar nici că-i vei afla în sfatul obştesc! şi nici că'n adunare vor fi oameni de vază; nici că vor şedea pe scaun de judecată, şi nici că vor pricepe ce-anume spune legea. |
34 | Nu strălucesc nici prin învăţătură, nici prin judecată, şi nu-s de găsit printre [făcătorii de] parabole. Dar ei sunt cei ce ţin temeinicia lumii, iar ruga lor e'n treaba meşteşugului. |