Fc 37Iosif şi fraţii săi. |
1 | Iacob a locuit în ţara unde trăise ca străin părintele său, în ţara Canaanului. |
2 | Iată istoria urmaşilor lui Iacob. Iosif era de şaptesprezece ani deci foarte tânăr când păştea oile împreună cu fraţii săi, cu feciorii Bilhăi şi cu feciorii Zilpei, femeile tatălui său; iar el, Iosif, aducea la cunoştinţa lui Israel, tatăl lor, ceea ce se vorbea rău despre ei. |
3 | Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că el era copilul bătrâneţelor sale, şi-i făcuse o tunică scumpă, cu mâneci lungi a. |
4 | Fraţii lui, văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi, au fost cuprinşi de ură şi nu-i puteau vorbi cu prietenie. |
5 | Iosif a visat un vis şi l-a povestit fraţilor săi, |
6 | zicându-le: Ascultaţi visul pe care l-am visat: |
7 | Se făcea că noi legam snopi în ţarină; şi iată că snopul meu s'a sculat şi stătea drept, şi iată că snopii voştri s'au strâns roată şi i se închinau snopului meu b. |
8 | Iar fraţii săi i-au zis: Nu cumva ai să domneşti tu peste noi ca un rege şi-ai să ne stăpâneşti ca un stăpân?... Şi l-au urât încă şi mai mult, din pricina viselor lui şi din pricina spuselor lui. |
9 | Şi el a mai visat un alt vis şi l-a povestit tatălui său şi fraţilor săi, zicând: Iată, am visat şi un alt vis: Soarele şi luna şi unsprezece stele mi se închinau mie. |
10 | A povestit tatălui său şi fraţilor săi, iar tatăl său l-a certat şi i-a zis: Ce'nseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva eu şi mama ta şi fraţii tăi vom veni şi ne vom închina ţie până la pământ?... |
11 | Fraţii lui îl invidiau, dar tatăl său punea la inimă spusele. |
12 | Acuma, fraţii săi plecaseră să pască oile tatălui lor la Sichem, |
13 | şi Israel i-a zis lui Iosif: Fraţii tăi, nu pasc ei oile la Sichem? Vino să te trimit la ei. Iar el a zis: Iată-mă! |
14 | Şi i-a zis Israel: Du-te şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi, ce fac oile, şi să-mi aduci veşti! Şi l-a trimis din valea Hebronului, iar el s'a dus la Sichem. |
15 | În timp ce el rătăcea pe câmp, a dat peste el un om; şi omul l-a întrebat: Ce cauţi? |
16 | Iar el a zis: Pe fraţii mei îi caut. Spune-mi, te rog, unde pasc ei oile? |
17 | Omul i-a zis: Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: Să mergem la Dotan! Şi s'a dus Iosif după fraţii săi, şi i-a găsit la Dotan. |
18 | Ei însă l-au văzut de departe şi, înainte ca el să li se apropie, au uneltit să-l omoare, |
19 | zicând fiecare către fratele său: Uite că vine visătorul acela de vise! |
20 | Haideţi dar acum să-l omorâm, să-l aruncăm într'o fântână şi să spunem că l-a mâncat o fiară sălbatică; şi-om vedea noi ce se va alege de visele lui!... |
21 | Ruben însă a auzit şi l-a scos din mâinile lor c şi a zis: Să nu-i ridicăm viaţa! |
22 | Şi le-a zis Ruben: Nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceea din pustie, dar mâna să n'o ridicaţi asupră-i! Aceasta, ca să-l scape din mâna lor şi să i-l trimită tatălui său. |
23 | Şi a fost că de'ndată ce Iosif a sosit la fraţii săi, aceştia l-au despuiat pe Iosif de tunica scumpă, cu mâneci lungi, care era pe el, |
24 | şi l-au luat şi l-au aruncat în fântână; dar fântâna era goală, n'avea apă. |
25 | Apoi s'au aşezat să mănânce d. Şi dacă şi-au ridicat privirea, iată că o caravană de Ismaeliţi venea de la Galaad, avându-şi ei cămilele încărcate cu tămâie şi balsam şi smirnă, pe care mergeau să le descarce în Egipt. |
26 | A zis atunci Iuda către fraţii săi: Ce câştigăm noi dacă ne vom ucide fratele şi-i vom ascunde sângele? |
27 | Haidem să-l vindem acestor Ismaeliţi, aşa încât mâna noastră să nu fie asupră-i; că e fratele nostru şi carnea noastră. Iar fraţii săi l-au ascultat. |
28 | Şi au trecut nişte oameni madianiţi e, negustori, şi l-au tras pe Iosif şi l-au scos afară din fântână. Şi l-au vândut pe Iosif cu douăzeci de arginţi Ismaeliţilor, care l-au dus pe Iosif în Egipt. |
29 | Dar dacă Ruben s'a întors la fântână şi nu l-a văzut pe Iosif în groapă, şi-a sfâşiat hainele |
30 | şi, întorcându-se spre fraţii săi, a zis: Băiatul nu mai este! Iar eu, încotro s'o apuc eu acum?... |
31 | Atunci ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un ied şi au muiat tunica în sânge; |
32 | şi au trimis tunica cea scumpă, cu mâneci lungi, şi i-au adus-o tatălui lor, spunând: Uite ce-am găsit!, vezi dacă este tunica fiului tău, ori ba! f |
33 | Iar el a recunoscut-o şi a zis: Tunica fiului meu!... L-a mâncat o fiară sălbatică..., o fiară l-a sfâşiat pe Iosif!... |
34 | Atunci Iacob şi-a sfâşiat hainele, şi-a încins coapsele cu sac gşi multe zile l-a plâns pe fiul său. |
35 | Şi toţi fiii săi s'au adunat, şi toate fiicele sale, şi au venit să-l mângâie; dar el nu voia să se mângâie, ci zicea: Plângând mă voi pogorî la fiul meu în locaşul morţilor! h Şi tatăl său îl plângea, |
36 | în timp ce Madianiţii îl vindeau pe Iosif în Egipt lui Putifar, famen i al lui Faraon j şi mare cămăraş. k |