Al lui David. | |
1 | Judecă-i, Doamne, pe cei ce-mi fac mie nedreptate, războieşte-Te împotriva celor ce se războiesc cu mine. |
2 | Ia-Ţi armura şi pavăza şi ridică-Te în ajutorul meu; |
3 | sabie scoate şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune-i sufletului meu: “Eu sunt mântuirea ta!” |
4 | Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie cei ce caută sufletul meu; cei ce-mi gândesc mie răul întoarcă-se îndărăt şi plini de ruşine. |
5 | Să fie ei ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească; |
6 | fie-le calea întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i fugărească. |
7 | Fiindcă fără pricină ei pe ascuns în laţul lor mi-au pregătit pieirea, fără pricină mi-au suduit sufletul. |
8 | Asupra lor să vină laţul pe care ei nu-l cunosc, pe ei să-i prindă cursa pe care au ascuns-o şi în acelaşi laţ să cadă. |
9 | Dar sufletul meu se va bucura întru Domnul, de mântuirea Lui se va veseli. |
10 | Toate oasele mele a vor zice: “Doamne, cine este asemenea Ţie, să-l izbăvească pe sărman din mâna celor mai tari decât el, da, pe sărac şi pe sărman de cei ce îi jefuiesc?” |
11 | Martori mincinoşi b s'au ridicat şi de ceea ce nu ştiam m'au întrebat; |
12 | prin rele pentru bune m'au răsplătit, secătuire sufletului meu. |
13 | Dar eu, când ei mă supărau, cu haină de sac m'am îmbrăcat, cu postire mi-am smerit sufletul c, iar rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce. |
14 | Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate de-al nostru, aşa de bine m'am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m'aş fi întristat, aşa m'am smerit. |
15 | Dar ei împotriva mea s'au veselit şi s'au adunat; bice s'au adunat împotriva mea şi eu nu ştiam. Risipiţi au fost, dar nu s'au căit. |
16 | M'au pus la'ncercare, cu batjocură m'au batjocorit, cu dinţii au scrâşnit împotrivă-mi. |
17 | Doamne, când oare vei vedea? Îndepărtează-mi sufletul de la faţa lor cea rea, de la lei, viaţa mea. |
18 | Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, în adunare mare, întru popor puternic Te voi lăuda. |
19 | Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce fără pricină mă urăsc şi-şi fac semne cu ochiul. |
20 | Că ei de pace îmi vorbeau, dar în mânie vicleşuguri gândeau |
21 | şi larg şi-au deschis gura împotriva mea, zicând: “E bine, e bine, ochii noştri au văzut!” |
22 | Tu ai văzut-o, Doamne, să nu păstrezi tăcere, Doamne, nu Te depărta de mine! |
23 | Scoală-Te, Doamne, şi ia aminte la judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, ia aminte la pricina mea. |
24 | Judecă-mă, Doamne, după dreptatea Ta, Dumnezeul meu, aşa încât ei să nu se bucure de mine; |
25 | să nu zică în inimile lor: “E bine, bine-i este sufletului nostru”!, nici să zică: “Noi l-am înghiţit!” |
26 | Să se ruşineze şi să se năruie deodată cei ce se bucură de răul meu, în ruşine să se îmbrace şi\'n ocară cei ce se laudă împotriva mea. |
27 | Dar cei ce-mi doresc mie dreptatea, ei să se bucure şi să se veselească şi să spună fără'ncetare: “Mărit să fie Domnul, Cel ce doreşte pacea robului Său!” |
28 | Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în ziua'ntreagă lauda Ta. |