Lc 14Hidropicul vindecat sâmbăta. Alegerea unui loc în societate. Parabola despre cina cea mare. Lepădarea de sine. |
1 | Şi a fost că era într'o sâmbătă când a intrat El să mănânce în casa unuia din capii fariseilor. |
2 | Şi iată că un om bolnav de hidropică a era înaintea Lui. |
3 | Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei: Este oare îngăduit a vindeca sâmbăta, sau nu? |
4 | Ei însă au tăcut. Şi punându-Şi mâna pe el, l-a vindecat şi i-a dat drumul. |
5 | Iar lor le-a zis: Care dintre voi, de-i va cădea asinul sau boul în fântână, nu-l va scoate în chiar ziua sâmbetei? |
6 | Şi n'au putut să-I răspundă la aceasta. |
7 | Şi luând El seama cum cei poftiţi la masă îşi alegeau cele dintâi locuri, le-a spus o parabolă, zicând: |
8 | Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza pe locul cel dintâi, ca nu cumva un altul mai de cinste decât tine să fie şi el poftit |
9 | şi, venind cel care v'a chemat, pe tine şi pe el, să-ţi spună: Dă-i acestuia locul! Şi atunci, ruşinat, te vei urni să iei locul cel mai de la urmă. |
10 | Ci, când vei fi chemat, mergi şi te aşază pe locul cel mai de la urmă pentru ca, atunci când va veni cel care te-a poftit, să-ţi spună: Prietene, mută-te mai sus! Atunci vei avea cinste în faţa tuturor celor ce stau la masă cu tine. |
11 | Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. |
12 | Zisu-i-a şi celui care-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu-ţi chema prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva la rândul lor să te cheme şi ei pe tine şi să-ţi fie ca răsplată. |
13 | Ci, când faci un ospăţ, cheamă-i pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, |
14 | şi fericit vei fi că ei nu pot să-ţi răsplătească; fiindcă ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. |
15 | Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: Fericit este cel ce se va ospăta întru împărăţia lui Dumnezeu! |
16 | Iar El i-a zis: Un om oarecare a făcut cină mare şi i-a chemat pe mulţi. |
17 | Şi la ceasul cinei şi-a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, că iată acum toate sunt gata. |
18 | Şi toţi, parcă înţeleşi, au început să-şi ceară iertare. Cel dintâi a zis: Ţarină am cumpărat şi trebuie să ies ca s'o văd; te rog, iartă-mă!... |
19 | Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă!... |
20 | Şi altul a zis: Femeie mi-am luat, şi de aceea nu pot veni... |
21 | Şi întorcându-se slujitorul, i-a spus stăpânului său acestea. Atunci mâniindu-se stăpânul casei, a zis: Ieşi îndată în pieţele şi'n uliţele cetăţii şi adu aici săracii şi neputincioşii şi orbii şi şchiopii... |
22 | Şi i-a zis slujitorul: Doamne, ce-ai poruncit s'a făcut, şi încă mai este loc. |
23 | Şi a zis stăpânul către slujitor: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să mi se umple casa. |
24 | Că vă spun Eu vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina Mea. |
25 | Şi mergeau cu El mulţimi numeroase; şi, întorcându-Se, le-a zis: |
26 | Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte b pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copil şi pe fraţi şi pe surori, până şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. |
27 | Şi cel ce nu-şi poartă crucea şi nu-Mi urmează Mie, nu poate fi ucenicul Meu. |
28 | Cine dintre voi, vrând să-şi zidească un turn, nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l termine?, |
29 | ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l isprăvească, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, |
30 | zicând: Acest om a început să zidească şi n'a putut isprăvi!... |
31 | Sau care împărat, plecând să se bată'n război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă e'n stare să-l întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotrivă-i cu douăzeci de mii? |
32 | Iar de nu, fiind acela încă departe, îi trimite solie şi se roagă de pace. |
33 | Aşadar, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic al Meu. |
34 | Bună este sarea; dar dacă şi sarea îşi va pierde gustul, cu ce va fi dreasă? |
35 | Nu mai e bună de nimic, nici în pământ, nici în gunoi, ci se aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă! |