Cuvântul lui Bildad. | |
1 | Atunci Bildad din Şuah a răspuns, zicând: |
2 | Mult oare-o să mai turui de lucruri ca acestea? Ţi-e gura ca un iureş al vorbelor vântoase! |
3 | Au face Domnul lucruri nedrepte judecând? sau tulbură dreptatea Atoatefăcătorul? |
4 | Feciorii tăi asupră-I păcate de-au făcut, El i-a lăsat pe mâna nelegiuirii lor. |
5 | Dar tu s'alergi la Domnul Atoateţiitorul |
6 | rugându-te; te-ascultă, de eşti curat şi drept, şi cumpăna a dreptăţii la loc El ţi-o aşază, |
7 | încât ce-a fost'nainte ţi s'o părea puţin pe lângă ce, la urmă, va fi de negrăit. |
8 | Întreabă-i pe cei care au fost'naintea noastră, adulmecă poteca bătută de părinţi. |
9 | Că noi de ieri doar suntem, şi nu ştim chiar nimic; că viaţa noastră'n lume nu e decât o umbră. |
10 | Da, ei ţi-or spune-acestea, şi ei te-or învăţa, din inimă scoţându-şi cuvinte de-acest fel: |
11 | Au papura se prinde'n pământul fără apă? au trestia se'nalţă de n'are umezeală? |
12 | Dar iarba fără apă, nu se usucă oare chiar stând pe rădăcină'nainte de-a fi tunsă? |
13 | Aşa-i sfârşitul celor ce L-au uitat pe Domnul şi-aşa se veştejeşte nădejdea'n cel păgân: |
14 | el are locuinţă, dar ea-i nelocuită, iar cortul său se duce ca pânza de paing; |
15 | el casa şi-o propteşte, dar ea nu stă'n picioare şi, de-i va pune scoabe, ea tot nu se va ţine; |
16 | el verde stă sub soare şi doar din putrejune un ram îi odrăsleşte; |
17 | odihna lui, odihnă pe un morman de pietre, iar viaţa lui, o viaţă încercuită'n stânci. b |
18 | De l-a'nghiţit ţărâna, ţărâna va minţi: Nicicând nu l-am văzut!... |
19 | Aşa va fi surparea lipsitului de crez, şi din pământ un altul în sus va odrăsli. |
20 | Că Domnul nu-i alungă din Sine pe cei buni c, cum nu primeşte darul din mâna celui rău. |
21 | Că gura celor vrednici d s'o umple iar de râset şi buzele lor pline vor fi de mulţumiri. |
22 | Vrăjmaşii lor de-a pururi s'or îmbrăca'n ruşine, aşa cum joacă'n cumpeni cel fără Dumnezeu. |