Iac 3Limba. Înţelepciunea cea de sus. |
1 | Nu mulţi dintre voi să deveniţi învăţători, fraţii mei, ştiind că noi, aceştia, vom fi supuşi unei judecăţi mai aspre. |
2 | Fiindcă noi în multe greşim. Dacă e cineva care să nu greşească'n cuvânt, apoi acela e bărbat desăvârşit, în stare să-şi înfrâneze şi trupul întreg. |
3 | Că dacă le punem cailor zăbala'n gură spre a ni-i supune, cârmuim şi trupul lor întreg. |
4 | Uitaţi-vă şi la corăbii: cât sunt ele de mari şi mânate de vânturi puternice, purtate sunt de o cârmă foarte mică oriîncotro le îndreaptă vrerea cârmaciului. |
5 | Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată: puţin foc, şi câtă pădure aprinde! |
6 | Foc este şi limba; lume a fărădelegii, limba îşi are locul ei între mădularele noastre, cea care spurcă trupul întreg şi pune foc pe roata lumilor a, ea însăşi fiind aprinsă de gheenă b. |
7 | Că orice soi de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare e domolit şi a fost domolit de soiul omenesc, |
8 | dar limba, nimeni dintre oameni n'o poate domoli: rău fără odihnă, plină cu venin aducător de moarte. |
9 | Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul-şi-Tatăl, cu ea îi blestemăm pe oamenii care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. |
10 | Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Fraţii mei, asta nu trebuie să fie-aşa! |
11 | Oare izvorul, el din aceeaşi gură varsă apă şi dulce şi amară? |
12 | Smochinul, fraţii mei, poate el oare să facă măsline?; sau viţa de vie, smochine? Tot aşa, izvorul sărat nu poate da apă dulce. |
13 | Cine este'ntre voi înţelept şi priceput?: Din buna sa purtare să-şi arate faptele întru blândeţea înţelepciunii. |
14 | Dar dacă'n inimile voastre aveţi invidie amară şi zavistie, nu vă lăudaţi şi nu minţiţi împotriva adevărului. |
15 | Înţelepciunea aceasta nu-i coborâtă de sus, ci-i pământească, animalică c, demonică. |
16 | Fiindcă unde este invidie şi zavistie, acolo-i neorânduială şi tot lucrul rău. |
17 | Dar înţelepciunea cea de sus este mai întâi curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, nepărtinitoare, nefăţarnică. |
18 | Şi roada dreptăţii întru pace li se seamănă celor ce fac pace. |