Şi I s'a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului, şi a zis: c „Doamne, Doamne, Împărate Atotţiitorule, toate se află sub a Ta stăpânire şi nu-i nimeni care să-Ţi stea împotrivă dacă Tu vei vrea să-L mântuieşti pe Israel. Că Tu ai făcut cerul şi pământul şi tot ce e minunat în lumea de sub cer; Tu eşti Domnul tuturor şi nu-i nimeni care să-Ţi poată sta Ţie împotrivă, Doamne! Tu pe toate le cunoşti, Tu ştii că nu din semeţie şi nici din trufie şi nici din poftă de slavă am făcut ceea ce am făcut, anume să nu mă închin trufaşului Aman – că de dragul mântuirii lui Israel aş fi fost bucuros chiar să-i sărut picioarele –; ci am făcut aceasta ca să nu pun slava omului mai presus de slava lui Dumnezeu şi pentru ca să nu mă închin la nimeni în afară de Tine, Domnul meu, lucrul acesta nefăcându-l din trufie. Şi acum, Doamne, Dumnezeule, Împăratul şi Dumnezeul lui Avraam, fie-Ţi milă de poporul Tău, căci [duşmanii noştri] caută să ne dea pierzării şi au poftit să nimicească vechea Ta moştenire. Nu trece cu vederea partea Ta pe care Ţi-ai răscumpărat-o din ţara Egiptului. Ascultă-mi rugăciunea şi îmblânzeşte-Te faţă de moştenirea Ta; plânsul nostru întoarce-l întru veselie, ca să putem rămâne vii şi să lăudăm numele Tău, Doamne, şi să nu astupi gura celor ce Te laudă“. Şi tot Israelul a strigat cu putere, căci moartea lor le stătea înaintea ochilor. Iar regina Estera, fiind cuprinsă de frica morţii, a alergat la Domnul; şi, lepădându-şi hainele slavei, s'a îmbrăcat în haine de plângere şi de jale, iar în locul uleiurilor aromate şi-a umplut capul cu cenuşă şi gunoi; trupul foarte şi l-a smerit, şi fiece loc al desfătării sale l-a umplut cu smocuri smulse din părul ei. Şi s'a rugat către Domnul, Dumnezeul lui Israel, zicând: „Doamne al meu, doar Tu eşti Împăratul nostru; ajută-mă pe mine cea singură, cea care nu am alt ajutor decât numai de la Tine; că pieirea mea îmi stă înainte. Eu am auzit de la tatăl meu, în neamul părinţilor mei, că Tu, Doamne, Ţi l-ai ales pe Israel din toate neamurile şi pe părinţii noştri din toţi strămoşii lor spre moştenire veşnică, şi că ai făcut pentru ei tot ce ai grăit. Şi acum, noi am păcătuit faţă de Tine, iar Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor noştri fiindcă noi i-am cinstit pe dumnezeii lor; drept eşti Tu, Doamne! Dar acum, ei nu s'au mulţumit cu amărăciunea robiei noastre, ci şi-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale şi să nimicească moştenirea Ta şi să astupe gura celor ce Te laudă pe Tine şi să stingă slava casei Tale şi jertfelnicul Tău şi să dezlege gura neamurilor spre a-i preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoşi şi pentru ca regele cel muritor să fie'ntotdeauna preţuit. Doamne, nu da sceptrul Tău celor ce nu sunt, ca să nu râdă ei de căderea noastră, ci întoarce-le uneltirea împotriva lor înşişi, iar pe cel ce a început să ne rănească fă-l de ruşine. Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, arată-Te în vremea necazului nostru şi dă-mi curaj, Tu, Împărat al dumnezeilor şi Stăpân a toată stăpânirea. Pune-mi în gură cuvânt cu trecere în faţa leului şi umple-i inima de ură împotriva celui ce se luptă cu noi, pentru ca să piară acela, el şi cei de un gând cu el. Pe noi însă izbăveşte-ne cu mâna Ta, iar mie, celei singure, ajută-mi, că nu am pe nimeni în afară de Tine, Doamne! Tu pe toate le cunoşti şi ştii că eu urăsc slava nelegiuiţilor, că îmi este silă de patul celor netăiaţi-împrejur şi de tot străinul. Tu eşti Cel ce-mi cunoşti nevoia, că nu pot suferi semnul mândriei mele, care se află pe capul meu în zilele când ies la vedere, că-mi e silă de el ca de o haină întinată cu sânge şi că nu-l port atunci când sunt singură. Roaba Ta n'a mâncat din masa lui Aman, nici n'a preţuit ospăţul regelui, nici că am băut din vinul jertfit idolilor; nici că roaba Ta s\'a veselit, din ziua ridicării mele şi până acum, fără numai întru Tine, Doamne, Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celei fără de nădejde şi izbăveşte-ne din mâna celor ce caută să ne facă rău şi eliberează-mă de frica mea!“ |