Căci caii lui Faraon, cu carele şi călăreţii lui, au intrat în mare, dar Domnul a'ntors asupră-le apele mării, în timp ce fiii lui Israel au trecut prin mare ca pe uscat. |
1 | Domnul a grăit către Moise şi i-a zis: |
2 | Spune-le fiilor lui Israel să se întoarcă a şi să-şi aşeze tabăra în faţa Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, în preajma lui Baal-Ţefon. Acolo, lângă mare, acolo să tăbărâţi. |
3 | Că Faraon îi va spune poporului său: Fiii aceştia ai lui Israel s'au rătăcit prin ţară; i-a închis pustiul... |
4 | Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon, iar el se va pune pe urmele lor. Şi Mă voi preamări Eu în Faraon b şi'n toată oastea lui şi vor cunoaşte Egiptenii, toţi vor cunoaşte, că Eu sunt Domnul! Şi au făcut aşa. |
5 | I s'a dat de ştire regelui Egiptului că poporul [evreu] a fugit. Atunci inima lui Faraon şi a slujitorilor lui s'a schimbat în privinţa poporului; ei au zis: Ce-am făcut, că i-am lăsat pe fiii lui Israel să se ducă, şi de-acum nu vor mai munci pentru noi?.... |
6 | Şi-a înhămat deci Faraon carele de război şi şi-a luat poporul cu sine. |
7 | A luat şase sute de care alese şi toată călărimea Egiptenilor şi căpeteniile lor. |
8 | Iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, regele Egiptului, şi pe a slujitorilor lui, şi au alergat pe urmele fiilor lui Israel; dar fiii lui Israel ieşiseră cu mână'naltă c. |
9 | Şi au alergat după ei Egiptenii cu toţi caii şi carele lui Faraon, cu călăreţii şi cu toată oastea lui, şi i-au ajuns când ei îşi aşternuseră tabăra la mare, lângă Pi-Hahirot, în faţa lui Baal-Ţefon. |
10 | Şi dacă Faraon s'a apropiat, fiii lui Israel şi-au ridicat ochii şi i-au văzut pe Egipteni tăbărâţi înapoia lor; şi foarte s'au înspăimântat fiii lui Israel şi au strigat către Domnul. |
11 | Şi i-au zis lui Moise: Oare nu erau morminte'n ţara Egiptului? De ce ne-ai adus să murim aici, în pustie? Ce-ai făcut tu cu noi, că ne-ai scos din Egipt? |
12 | Oare nu asta-ţi spuneam noi în Egipt, zicându-ţi: Lasă-ne să robim Egiptenilor?... Că mai bine era să le fim robi Egiptenilor decât să murim în pustia aceasta! |
13 | Moise însă a zis către popor: Nu vă temeţi! Ţineţi-vă bine şi veţi vedea mântuirea pe care Domnul o va face astăzi asupră-vă: pe Egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea în veacul vecilor. |
14 | Domnul se va lupta pentru voi; vouă nu vă rămâne decât să fiţi liniştiţi. |
15 | Atunci a zis Domnul către Moise: Ce strigi către Mine? Spune-le fiilor lui Israel să pornească!, |
16 | iar tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna asupra mării şi despic-o!: să treacă fiii lui Israel prin mijlocul mării ca pe uscat! |
17 | Iată, Eu voi învârtoşa inima lui Faraon şi pe a tuturor Egiptenilor, ca să se ia după ei; şi'ntru el, în Faraon, ca şi'n toată oastea lui şi'n carele lui şi'n călăreţii lui va fi ca Eu să Mă preamăresc; |
18 | şi-atunci când Eu Mă voi preamări în Faraon şi'n carele lui şi'n călăreţii lui, atunci vor cunoaşte Egiptenii, toţi vor cunoaşte, că Eu sunt Domnul! |
19 | Atunci îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, s'a mutat d şi mergea în urma lor; şi s'a mutat şi stâlpul norului de dinaintea lor şi le-a stat în urmă e, |
20 | intrând astfel şi stând între tabăra Egiptenilor şi tabăra fiilor lui Israel; şi'ntuneric s'a făcut şi negură f, şi noaptea s'a scurs fără ca'n timpul nopţii să se poată apropia unii de alţii. |
21 | Moise şi-a întins mâna asupra mării, iar Domnul a mânat g marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit; şi a făcut din mare uscat, că apele se despicaseră. |
22 | Iar fiii lui Israel mergeau prin mijlocul mării ca pe uscat: apele le erau perete de-a dreapta şi perete de-a stânga. |
23 | Dar Egiptenii s'au pus pe urma lor, şi au intrat după ei toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui, în mijlocul mării. |
24 | Dar în straja dimineţii a căutat Domnul din stâlpul cel de foc şi de nor spre tabăra Egiptenilor şi a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă. |
25 | Şi le-a împiedicat roţile carelor, încât cu anevoie-i mai duceau. Atunci au zis Egiptenii: Să fugim de la faţa lui Israel, că Domnul Se luptă pentru ei cu Egiptenii! |
26 | Iar Domnul a zis către Moise: Întinde-ţi mâna asupra mării: apele să se'ntoarcă asupra Egiptenilor, asupra carelor şi călăreţilor lor. |
27 | Şi şi-a întins Moise mâna asupra mării h: spre ziuă s'a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau pe sub apă; şi i-a înecat Domnul pe Egipteni în mijlocul mării. |
28 | Iar apele s'au tras la loc şi au acoperit carele şi călăreţii şi'ntreaga oaste a lui Faraon, care intrase după ei în mare, şi n'a rămas nici unul. |
29 | Fiii lui Israel însă au trecut prin mare ca pe uscat, apa fiindu-le perete de-a dreapta şi perete de-a stânga. |
30 | Aşa l-a mântuit Domnul în ziua aceea pe Israel din mâinile Egiptenilor; şi i-a văzut Israel pe Egipteni morţi pe malurile mării. |
31 | Văzut-a Israel mâna cea tare pe care Domnul a întins-o'mpotriva Egiptenilor, şi s'a temut poporul de Domnul şi I-a crezut lui Dumnezeu şi lui Moise, servul Său. |