Matatia şi fiii săi. Plângerea lui Matatia. Începutul răscoalei. Matatia şi fiii săi fug în pustie. Primele lupte. Matatia rânduieşte împotrivirea. Ultimele cuvinte şi moartea lui Matatia. | |
1 | În zilele acelea s'a ridicat Matatia, fiul lui Ioan, fiul lui Simeon, preot din fiii lui Ioiarib a, din Ierusalim, şi s'a aşezat la Modein. |
2 | El avea cinci fii: Ioan, poreclit Gaddi, |
3 | Simon, care se numea şi Tasi, |
4 | Iuda, care se numea Macabeul b, |
5 | Eleazar, care se numea şi Avaran, Ionatan, care se numea şi Apfus. |
6 | Văzând blasfemiile ce se făceau în Iuda şi în Ierusalim, |
7 | el a zis: Vai mie! Oare eu m'am născut spre a vedea prăbuşirea poporului meu şi prăbuşirea sfintei cetăţi şi să rămân acolo în timp ce ea a fost dată în mâinile vrăjmaşilor, iar templul, în mâinile străinilor? |
8 | Templul său a devenit ca un om de nimic, |
9 | vasele slavei sale au fost duse în robie, pruncii lui au fost ucişi pe uliţe, tinerii lui, cu sabia vrăjmaşului. |
10 | Care neam nu-şi are parte în regatul său şi cine nu i-a luat din prăzi? |
11 | Toate podoabele i-au fost duse departe; din liber cum era, rob a devenit. |
12 | Şi iată că sfântul nostru locaş, mândreţea şi slava noastră, a fost pustiit şi păgânii l-au pângărit! |
13 | La ce bun să mai trăim?.... |
14 | Matatia şi fiii lui şi-au sfâşiat hainele, s'au îmbrăcat în sac şi s'au aşternut pe plâns. |
15 | Oamenii regelui, cei care sileau la lepădarea de Dumnezeu, au venit în cetatea Modein să aducă jertfă. |
16 | Şi mulţi dintre Israeliţi au venit la ei, dar Matatia şi fiii săi s'au ţinut laolaltă deoparte. |
17 | Oamenii regelui, drept răspuns, i-au zis lui Matatia: Tu eşti fruntaş, om mare, care se bucură de cinste în această cetate, sprijinit pe feciori şi fraţi. |
18 | Fă tu primul pas şi îndeplineşte porunca regelui, aşa cum au făcut-o toate neamurile, oamenii lui Iuda şi cei ce au rămas în Ierusalim, iar tu şi fiii tăi veţi fi printre prietenii regelui; tu şi fiii tăi veţi fi încărcaţi cu argint şi aur, precum şi cu multe daruri. |
19 | Iar Matatia, răspunzând, a zis cu glas mare: Chiar dacă toate neamurile de sub stăpânirea regelui îi vor da ascultare şi dacă fiecare se va lepăda de închinarea părinţilor săi şi se va supune poruncilor lui, |
20 | eu, fiii mei şi fraţii mei vom umbla întru legământul părinţilor noştri; |
21 | ferească Dumnezeu să ne lepădăm de lege şi de porunci! |
22 | Nu vom asculta de poruncile regelui; nu ne vom abate de la închinarea noastră, nici la dreapta, nici la stânga! |
23 | De îndată ce el a rostit aceste cuvinte, unul din Iudei a venit, sub privirile tuturor, să jertfească în capiştea din Modein, după porunca regelui. |
24 | Văzând aceasta, Matatia s'a aprins de râvnă; rărunchii îi fremătau; şi, nemaifiind în stare să-şi ţină mânia de mână cu judecata, s'a repezit şi l-a înjunghiat pe altar. |
25 | În acelaşi timp, l-a ucis şi pe omul regelui care silea la jertfă, iar altarul l-a dărâmat. |
26 | Ardea de râvnă pentru lege, aşa cum Finees îi făcuse lui Zimri, fiul lui Salu. |
27 | Şi a strigat Matatia cu glas mare în cetate şi a zis: Tot cel ce arde de râvnă pentru lege spre a-şi ţine legământul, să vină după mine! |
28 | Şi au fugit în munţi, el şi fiii săi, părăsind tot ceea ce aveau în cetate. |
29 | Atunci mulţi [Iudei] care căutau dreptate şi judecată s'au coborât în pustie, ca să se aşeze acolo, |
30 | ei, copiii, femeile şi vitele lor, de vreme ce relele îi apăsau din ce în ce mai mult. |
31 | Şi li s'a spus oamenilor regelui şi ostaşilor care erau în Ierusalim, în cetatea lui David, că oamenii care nu ţinuseră seama de porunca regelui s'au coborât spre ascunzătorile pustiei. |
32 | Şi mulţi au alergat în urmărirea lor, i-au ajuns din urmă, s'au rânduit în faţa lor în linie de luptă şi s'au pregătit să se bată cu ei în zi de odihnă. |
33 | Şi le-au zis: Ajungă-vă ce-aţi făcut pân'acum! Ieşiţi, faceţi după porunca regelui, şi veţi trăi! |
34 | Dar ceilalţi au zis: Nu vom ieşi, nici nu vom face după porunca regelui, pângărind astfel ziua de odihnă! |
35 | Atunci, de îndată, [Sirienii] s'au năpustit asupra lor în luptă; |
36 | dar ei nu le-au răspuns, nici că au aruncat asupra lor o piatră, şi nici că şi-au astupat ascunzătorile, |
37 | ci au zis: Vom muri toţi întru nevinovăţia noastră; cerul şi pământul vor da mărturie că ne-aţi ucis pe nedrept. |
38 | Aşa că aceia s'au aruncat asupra lor în zi de odihnă: şi au murit, ei şi femeile lor şi copiii lor, ca la o mie de suflete, precum şi vitele lor. |
39 | Şi când Matatia şi prietenii săi au aflat despre aceasta, cu mare plângere i-au plâns; |
40 | şi au zis unul către altul: Dacă vom face ca fraţii noştri şi nu vom lupta împotriva păgânilor pentru viaţa şi drepturile noastre, repede ne vor nimici de pe pământ. |
41 | Şi chiar în ziua aceea au luat următoarea hotărâre: Vom lupta împotriva oricui va veni să se bată cu noi în zi de odihnă, şi nu vom muri aşa cum au murit fraţii noştri în ascunzătorile lor. |
42 | Atunci li s'a alăturat o ceată de Asidei, oameni viteji din Israel, toţi cei ce de bunăvoie erau gata pentru păzirea legii. c |
43 | De asemenea, li s'au alăturat şi toţi cei ce fugeau din faţa prigoanei, întărindu-le astfel puterile. |
44 | Şi au alcătuit o oaste, şi'n mânia lor i-au lovit pe cei păcătoşi, şi'n urgia lor pe cei nelegiuiţi, iar cei rămaşi au fugit la păgâni ca să scape. |
45 | Matatia şi prietenii săi au dat raite, au dărâmat altarele, |
46 | şi cu de-a sila au tăiat-împrejur copiii pe care i-au găsit netăiaţi-împrejur în hotarele lui Israel; |
47 | de asemenea, s'au pus pe urmele celor trufaşi, şi fapta a sporit în mâinile lor. |
48 | Şi au smuls legea din mâinile păgânilor şi ale regilor şi nu l-au mai lăsat pe păcătos să biruie. |
49 | Şi dacă s'au apropiat zilele când Matatia trebuia să moară, grăit-a el către fiii săi: Acum domnesc trufia şi mustrarea, vremea răsturnărilor şi dezlănţuirea mâniei; |
50 | acum, aşadar, copiii mei, aprindeţi-vă de râvnă pentru lege şi daţi-vă viaţa pentru legământul părinţilor noştri. d |
51 | Aduceţi-vă aminte de lucrurile pe care părinţii noştri le-au făcut în vremile lor, şi vă veţi agonisi mare slavă şi nume veşnic. |
52 | Oare nu s'a arătat Avraam credincios în încercare? şi nu i s'a socotit lui aceasta ca dreptate? |
53 | Iosif, la vremea necazului său, a păzit porunca şi a devenit mai-marele Egiptului; |
54 | Finees, părintele nostru: aprins fiind de râvnă geloasă e, a dobândit legământul preoţiei veşnice; |
55 | Iosua: plinind cuvântul, a devenit judecător în Israel; |
56 | Caleb: aducând mărturie în faţa adunării, a primit o moştenire în ţară; |
57 | David: pentru bunătatea lui a moştenit tronul unui regat pe veci; |
58 | Ilie: fiindcă s'a aprins de râvnă pentru lege, a fost ridicat pân'la cer; |
59 | Anania, Azaria şi Misael: prin credincioşia lor au fost izbăviţi din para focului; |
60 | Daniel: pentru curăţia lui sufletească a fost scăpat din gura leilor. |
61 | Luaţi seama aşadar că, de-a lungul vremilor, nici unul din cei ce au nădăjduit în El nu a fost biruit. |
62 | Nu vă temeţi de poruncile unui om păcătos, căci slava lui se'ndreaptă spre gunoi şi viermi; |
63 | azi se înalţă, dar mâine nu mai dai de el: în ţărâna lui s'a întors, iar planurile lui au pierit. |
64 | Curaj, copii, fiţi viteji, şi'n numele legii arătaţi-vă bărbaţi!, căci prin ea veţi dobândi mărirea. |
65 | Iată-l aici pe Simeon, fratele vostru f; ştiu că e omul sfatului bun; daţi-i întotdeauna ascultare: el e părintele vostru. |
66 | Cât despre Iuda Macabeul, viteaz încă din tinereţile lui, el va fi căpetenia oştirii voastre, el va duce războiul împotriva popoarelor. |
67 | Iar voi, aduceţi-i aproape pe toţi cei ce păzesc legea, şi răzbunaţi-vă poporul. |
68 | Plătiţi-le păgânilor cu vârf şi'ndesat şi lipiţi-vă de poruncile legii! |
69 | Apoi i-a binecuvântat şi li s'a adăugat părinţilor săi. |
70 | A murit în anul o sută patruzeci şi şase şi a fost îngropat în mormântul părinţilor săi, în Modein; şi tot Israelul l-a jelit cu plângere mare. |