Zadarnic se vor strădui ei să-şi apropie poporul, că aceasta nu le va fi de nici un ajutor, ci spre ruşine şi ocară. |
1 | Şi s'a făcut cuvântul Domnului către mine, zicând: Du-te şi strigă acestea în urechile Ierusalimului: a |
2 | Acestea zice Domnul: |
3 | Sfânt Îi este Israel Domnului, pârga roadelor Lui; toţi cei ce-o mănâncă fi-vor vinovaţi, rele vor veni asupră-le, zice Domnul. |
4 | Auziţi cuvântul Domnului, voi, casa lui Iacob, voi, întreaga seminţie a casei lui Israel! |
5 | Acestea zice Domnul: Ce greşală au aflat în Mine părinţii voştri de s'au îndepărtat de Mine şi s'au luat după deşertăciuni şi s'au făcut netrebnici?; |
6 | şi n'au zis: «Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din ţara Egiptului, Cel ce ne-a călăuzit în pustie, în pământ uscat şi neumblat, în pământ lipsit de apă şi de roadă, în pământ pe care nimeni n'a umblat vreodată şi pe care nici un om n'a locuit? ». |
7 | Dar Eu v'am dus în Ţara-cea-Verde c ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile; voi aţi intrat şi Mi-aţi pângărit pământul, iar moştenirea Mi-aţi făcut-o urâciune. |
8 | Preoţii n'au zis: «Unde este Domnul?». Cei ce aveau în mână Legea nu M'au cunoscut; păstorii, şi ei, s'au răzvrătit împotrivă-Mi, iar profeţii au profeţit prin Baal şi după lucruri netrebnice au umblat. |
9 | Pentru aceasta Eu încă Mă voi judeca cu voi, zice Domnul; şi cu fiii fiilor voştri Mă voi judeca. |
10 | |
11 | dacă păgânii şi-au schimbat dumnezeii măcar că aceia nu sunt dumnezei în timp ce poporul Meu şi-a dat mărirea în schimbul celor ce sunt netrebnici. |
12 | Cerul însuşi s'a înspăimântat de acestea, cu mare'nfricoşare s'a îngrozit, zice Domnul. |
13 | Două lucruri, şi rele, făcut-a poporul Meu: ei M'au părăsit pe Mine, izvorul apei celei vii, şi şi-au săpat fântâni surpate, care nu pot să ţină apă. |
14 | Este oare Israel un rob născut printre casnici?; de ce a devenit el o pradă? |
15 | Leii au răcnit asupră-i şi glasul şi l-au ridicat cei ce i-au prefăcut pământul în pustiu şi cetăţile i le-au surpat, ca să nu poată fi locuite. |
16 | Chiar şi fiii Memfisului şi ai Tafnei te-au cunoscut şi te-au batjocorit f. |
17 | Oare nu faptul că M'ai părăsit ţi-a adus acestea? zice Domnul, Dumnezeul tău. |
18 | |
19 | Lepădarea ta de credinţă te va certa şi răutatea ta îţi va fi mustrare; cunoaşte dar şi vezi că amară ţi-a fost lepădarea de Mine, zice Domnul, Dumnezeul tău, şi că nici o plăcere n'am aflat Eu în tine, zice Domnul, Dumnezeul tău. |
20 | Că de mult ţi-ai sfărâmat tu jugul şi ţi-ai rupt legăturile şi ai zis: «Nu pe Tine Te voi sluji, ci mă voi duce pe tot dealul înalt şi sub tot copacul umbros: acolo mă voi răsfăţa întru desfrâul meu!»... i |
21 | Eu totuşi te-am sădit pe tine viţă roditoare, în tot adevărul soiului bun; cum de Mi te-ai schimbat în amărăciune, tu, viţă străină? |
22 | Chiar de te vei spăla cu sodă şi te vei scălda în clăbuc de săpun, tot spurcată eşti în faţa Mea prin nedreptăţile tale, zice Domnul. |
23 | Cum oare ai să spui: «Nu m'am pângărit şi după Baal n'am alergat?»... Vezi-ţi urmele prin mulţimea bărbaţilor şi cunoaşte ce-ai făcut: glasul ei în slavă a mugit, |
24 | căile şi le-a lăţit spre apa pustiei, dusă de vânt era'ntru pofta sufletului ei; iată că ea li s'a dat: cine oare o va întoarce? Nimeni care umblă după ea nu va osteni; când ea va fi umilită, ei o vor afla. |
25 | Întoarce-ţi piciorul din drumul zgrunţuros şi gâtlejul dinspre sete! Dar ea a zis: «Ca un bărbat mă voi purta!»..., că s'a iubit cu străini şi după ei s'a ţinut. |
26 | Precum se ruşinează hoţul când e prins, aşa se vor ruşina fiii lui Israel, ei şi regii lor şi dregătorii lor şi preoţii lor şi profeţii lor. |
27 | Că i-au zis unei bucăţi de lemn: «Tu eşti tatăl meu!», şi unei pietre: «Tu m'ai născut!». Şi Mie Mi-au întors spatele, nu faţa; dar în vremea necazului lor vor zice: «Scoală-Te şi scapă-ne!». |
28 | Unde sunt dumnezeii tăi pe care tu ţi i-ai făcut? Oare ei se vor scula şi te vor scăpa la vremea necazului? Câte cetăţi, atâţia dumnezei aveai, o, Iudo, şi câte răspântii în Ierusalim, atâtea jertfe lui Baal. |
29 | De ce-Mi vorbiţi voi Mie? Voi toţi v'aţi purtat ca nişte păgâni şi voi toţi v'aţi nelegiuit împotriva Mea, zice Domnul. |
30 | Zadarnic i-am lovit pe fiii voştri: învăţătură n'aţi primit; pe profeţii voştri i-a mâncat sabie de leu nimicitor: nu v'aţi înfricoşat. |
31 | Auziţi cuvântul Domnului! Acestea zice Domnul: I-am fost oare Eu lui Israel pustietate sau pământ înţelenit? De ce oare a zis poporul Meu: «Nu vom mai avea stăpân şi la Tine nu vom mai veni»? |
32 | Oare-şi va uita mireasa podoaba şi fecioara tulpanul de la gât? Dar poporul Meu M'a uitat în zile fărănumăr. |
33 | Ce fel de bine vei mai folosi în căile tale încât să cauţi iubire? Peste putinţă! Ci tu mai mult ţi-ai sporit răutatea în mersul spurcat al căilor tale. |
34 | În mâinile tale s'a găsit sânge de suflete nevinovate; nu în scorburi i-am aflat, ci în fiece stejar. |
35 | Şi totuşi ai zis: «Nevinovat sunt, deci întoarcă-se mânia Lui dinspre mine»... |
36 | Iată, Eu Mă judec cu tine în timp ce tu zici: «N'am păcătuit». De vreme ce fără ruşine ai mers atât de departe'n căile tale, ruşinat vei fi din partea Egiptului aşa cum ruşinat ai fost dinspre Asiria. |
37 | Că tu şi de aici vei ieşi cu mâinile deasupra capului; căci Domnul ţi-a îndepărtat nădejdea şi nici un spor nu vei avea într'însa. |