Că nu cei din morminte Te vor lăuda, nici cei morţi Te vor binecuvânta şi nici cei din iad în mila Ta vor nădăjdui; |
Mărturisirea păcatelor şi rugăciunea către Domnul. | |
1 | Aşadar, Domnul Şi-a plinit cuvântul pe care l-a grăit împotriva noastră, împotriva judecătorilor noştri cei care l-au judecat pe Israel , împotriva regilor noştri, împotriva mai-marilor noştri şi împotriva [tuturor] oamenilor din Israel şi din Iuda, |
2 | aducând asupra noastră nenorociri mari aşa cum niciodată nu s'au întâmplat sub cer , aşa cum s'au petrecut în Ierusalim, după cele scrise în legea lui Moise: |
3 | să mănânce omul carnea fiului său şi carnea fiicei sale. a |
4 | Şi i-a dat sub supuşenia tuturor regilor din preajma noastră, ca să fie de ocară şi pustiire printre popoarele dimprejur, cele prin care Domnul i-a risipit. |
5 | Şi'n loc să fie stăpâni, ei au fost supuşi, de vreme ce noi am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, prin aceea că nu am ascultat de glasul Lui. |
6 | Domnului, Dumnezeului nostru, dreptatea; nouă şi părinţilor noştri, ruşinea chipului, aşa cum e azi. |
7 | Venit-au peste noi toate relele pe care Domnul le-a rostit împotriva noastră, |
8 | iar noi nu ne-am rugat Domnului, în aşa fel încât fiecare să se întoarcă de la cugetele inimii sale celei rele. |
9 | Domnul este Cel ce a vegheat asupra nenorocirilor, Domnul le-a adus asupra noastră. Căci drept este Domnul în toate lucrurile pe care ni le-a poruncit, |
10 | dar noi n'am ascultat de glasul Lui, să umblăm în poruncile pe care El ni le-a pus în faţă. |
11 | Şi acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu, Cel ce cu mână tare şi cu braţ înalt şi cu semne şi cu minuni şi cu mare putere l-ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului, Tu, Cel ce Ţi-ai făcut un nume aşa cum este astăzi, |
12 | Doamne, Dumnezeul nostru, am păcătuit, am fost lipsiţi de evlavie, nedrepţi am fost în toate poruncile Tale; |
13 | întoarcă-se mânia Ta de la noi, că puţini am rămas printre neamurile în care Tu ne-ai risipit. |
14 | Ascultă, Doamne, rugăciunea şi cererea noastră, şi scoate-ne de dragul Tău b şi fă să aflăm bunăvoinţă în faţa celor ce ne-au surghiunit, |
15 | pentru ca să cunoască tot pământul că Tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru, de vreme ce numele Tău este chemat peste Israel şi neamul său. |
16 | Doamne, caută din locaşul Tău cel sfânt şi ia aminte spre noi; pleacă-Ţi, Doamne, urechea şi auzi |
17 | şi deschide-Ţi, Doamne, ochii şi priveşte!; că nu morţii din adânc c al căror duh le-a fost luat din măruntaie Îi vor da Domnului laudă sau dreptate, |
18 | ci sufletul copleşit de tristeţe, acei ce merg încovoiaţi şi vlăguiţi, ochii sleiţi şi sufletul înfometat, aceia Îţi vor da, Doamne, laudă şi dreptate. |
19 | Că nu pentru dreptăţile părinţilor şi ale regilor noştri aşternem această cerere în faţa Ta, Doamne, Dumnezeul nostru, |
20 | ci pentru că Tu Ţi-ai trimis asupra noastră mânia şi furia, precum ai grăit prin robii Tăi profeţii, zicând: |
21 | Aşa grăieşte Domnul: Plecaţi-vă grumazul sub jug şi slujiţi-l pe regele Babilonului; numai aşa veţi rămâne în ţara pe care Eu le-am dat-o părinţilor voştri; d |
22 | dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului ca să-l slujiţi pe regele Babilonului, |
23 | voi face ca din cetăţile lui Iuda şi din preajma Ierusalimului să amuţească glasul veseliei şi glasul bucuriei, cântecul mirelui şi cântecul miresei, şi toată ţara va deveni o paragină fără locuitori. |
24 | Dar noi n'am ascultat de glasul Tău ca să-l slujim pe regele Babilonului, iar Tu ţi-ai plinit cuvintele pe care le-ai grăit prin robii Tăi profeţii, anume că oasele regilor noştri şi oasele părinţilor noştri vor fi scoase din locurile lor; |
25 | şi iată că sunt aruncate în arşiţa zilei şi în îngheţul nopţii, ale celor ce au murit în grele suferinţe prin foamete, prin sabie şi prin robie. |
26 | Iar templul în care a fost chemat numele Tău l-ai adus în starea de acum, din pricina răutăţii casei lui Israel şi a casei lui Iuda. |
27 | Cu toate că Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Te-ai purtat cu noi după mulţimea bunătăţii Tale şi după mila Ta cea mare, |
28 | aşa cum ai grăit prin robul Tău Moise în ziua când i-ai poruncit să scrie legea în faţa fiilor lui Israel, zicând: |
29 | Dacă voi nu ascultaţi de glasul Meu, atunci, negreşit, această mare mulţime va fi restrânsă la un număr mic printre neamurile în care o voi risipi. e |
30 | Eu ştiu că ei nu Mă vor asculta, fiindcă sunt un popor tare la cerbice; dar în ţara robiei lor se vor întoarce în propriul lor sine f |
31 | şi vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, Dumnezeul lor; şi le voi da o inimă şi urechi de auzit; |
32 | şi Mă vor lăuda în ţara înstrăinării lor şi-şi vor aduce aminte de numele Meu |
33 | şi se vor căi de cerbicea lor cea tare şi de faptele lor cele rele, fiindcă îşi vor aminti de ce-au păţit părinţii lor care au păcătuit împotriva Domnului. |
34 | Şi-i voi aduce înapoi în ţara pe care cu jurământ le-am făgăduit-o părinţilor lor lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob şi o vor stăpâni; şi-i voi înmulţi şi nu se vor împuţina. |
35 | Şi voi face cu ei legământ veşnic, ca Eu să le fiu Dumnezeu, iar ei să fie poporul Meu. Şi nu-l voi mai mişca pe poporul Meu Israel din ţara pe care le-am dat-o. |