El păcatele noastre le poartă şi pentru noi rabdă durere, c dar noi Îl socoteam că de la Dumnezeu se află El întru durere, chinuri şi necaz. |
1 | Asemănatu-s'a împărăţia cerurilor cu un om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători la via sa. |
2 | Şi învoindu-se cu lucrătorii pentru un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. |
3 | Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. |
4 | Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi vă voi da ceea ce va fi dreptul vostru. |
5 | Iar ei s'au dus. Ieşind el iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa. |
6 | Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând fără lucru şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? |
7 | Ei i-au zis: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. El le-a zis: Duceţi-vă şi voi în vie şi veţi primi ceea ce va fi dreptul vostru. |
8 | Făcându-se seară, stăpânul viei i-a spus îngrijitorului: Cheamă-i pe lucrători şi dă-le plata, începând cu cei de la urmă până la cei dintâi. |
9 | Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. |
10 | Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au primit şi ei tot câte un dinar. |
11 | Şi după ce au primit, cârteau împotriva stăpânului casei, |
12 | zicând: Aceştia de la urmă au lucrat un ceas şi i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am dus greul zilei şi arşiţa... |
13 | Iar el, răspunzând, i-a zis unuia din ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu pentru un dinar te-ai învoit cu mine? |
14 | Ia-ţi ce este al tău şi pleacă. Vreau eu ca acestuia de la urmă să-i dau cât şi ţie; |
15 | oare nu am dreptul să fac cu ale mele ce vreau eu?; sau este ochiul tău rău pentru că sunt eu bun? |
16 | Aşa vor fi cei de la urmă întâi şi cei dintâi, la urmă; că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. |
17 | Şi suindu-Se Iisus la Ierusalim, i-a luat pe cei doisprezece ucenici numai cu El şi le-a spus pe cale: |
18 | Iată, ne suim la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte; |
19 | şi-L vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească, dar El a treia zi va învia. |
20 | Atunci s'au apropiat de El mama fiilor lui Zevedeu împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. |
21 | Iar El i-a zis: Ce voieşti? Ea I-a răspuns: Zi ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta întru împărăţia Ta. |
22 | Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez? Iar ei I-au zis: Putem. |
23 | Şi El le-a zis: Paharul Meu îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s'a pregătit de către Tatăl Meu. |
24 | Şi auzind cei zece, s'au mâniat pe cei doi fraţi. |
25 | Dar Iisus, chemându-i, le-a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. |
26 | Nu tot aşa va fi între voi, ci acela care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; |
27 | şi acela care va vrea să fie întâiul între voi, să vă fie vouă slugă; |
28 | precum nici Fiul Omului n'a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi. |
29 | Şi ieşind ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma Lui. |
30 | Şi iată doi orbi care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus au strigat, zicând: Miluieşte-ne, Doamne, Fiul lui David! |
31 | Dar mulţimea îi certa, ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: Miluieşte-ne, Doamne, Fiul lui David! |
32 | Şi Iisus, oprindu-Se, i-a chemat şi le-a zis: Ce voiţi să vă fac? |
33 | Ei i-au zis: Doamne, să se deschidă ochii noştri! |
34 | Şi făcându-I-Se milă, Iisus S'a atins de ochii lor şi ei îndată au văzut şi I-au urmat Lui. |