Gândit-a Domnul să dezghioace zidul de apărare al fiicei Sionului; El sfoara de măsură Şi-a întins-o şi mâna cu necazuri nu Şi-a tras-o: zidul-propte? s'a înecat în plâns şi zidu'ntreg deodată s'a slăbit. |
1 | Cuvântul Domnului ce s'a făcut către Ieremia cu prilejul secetei: |
2 | Iudeea a plâns, porţile ei s'au golit, întuneric s'a făcut pe pământ, strigătul Ierusalimului scutură văzduhul. |
3 | Trimis-au mai-marii pe cei mici după apă; aceştia au venit la fântâni, dar apă n'au găsit şi s'au întors cu vasele goale. |
4 | Munca pământului a încetat din lipsă de ploaie; plugarii, simţindu-se umiliţi, şi-au acoperit capul. |
5 | Căprioarele şi-au fătat puii'n poiană şi au părăsit-o, că nu era iarbă. |
6 | Asinii sălbatici şedeau prin păduri şi adulmecau vântul; ochii li se topeau, că nu era verdeaţă. |
7 | Doamne, păcatele noastre ni s'au ridicat împotrivă; de dragul Tău fă ceva pentru noi, că multe sunt înaintea Ta păcatele noastre, faţă de Tine am păcătuit. |
8 | Tu, Doamne, eşti nădejdea lui Israel şi mântuitor la vreme de necaz; de ce Te-ai făcut ca un trecător a pe pământ, sau ca un pământean ce se abate la popas? |
9 | Fi-vei oare ca un om cufundat în somn? sau ca un voinic care nu poate mântui? Dar Tu eşti între noi, Doamne, şi numele Tău e numit peste noi: nu ne uita! |
10 | Aşa grăieşte Domnul către poporul acesta: Le-a plăcut să-şi mişte picioarele încoace şi încolo, b şi nu s'au cruţat; de aceea Dumnezeu nu a binevoit întru ei; acum îşi vor aduce aminte de nedreptatea lor. |
11 | Şi a zis Domnul către mine: Nu te ruga pentru poporul acesta, pentru binele lui; |
12 | că dacă ei vor posti, Eu nu le voi auzi rugăciunile; de vor aduce arderi-de-tot şi jertfe, acestea nu-Mi vor face nici o plăcere; căci cu sabie şi cu foamete şi cu moarte îi voi nimici. |
13 | Iar eu am zis: O, Doamne, Cel-ce-eşti c! Iată, profeţii lor vor profeţi, zicând: Sabie nu veţi vedea, şi nici foamete va fi între voi; că adevăr şi pace voi da pe pământ şi'n locul acesta. |
14 | Atunci Domnul mi-a zis: Profeţii profeţesc minciuni în numele Meu; nu Eu i-am trimis, nu Eu le-am poruncit şi nu Eu le-am vorbit; ci ei vă profeţesc vedenii mincinoase şi ghicituri şi vrăji şi după pofta inimii lor. |
15 | De aceea, aşa zice Domnul: Profeţii care profeţesc minciuni în numele Meu n'au fost trimişi de Mine. Şi dacă ei zic: «Sabie şi foamete nu vor fi pe pământul acesta», ei bine, cu moarte cumplită vor muri, de foamete se vor topi profeţii! |
16 | Iar poporul căruia ei îi profeţesc, ei bine, de sabie şi de foamete vor fi ei lepădaţi pe uliţele Ierusalimului; şi nimeni nu va fi care să-i îngroape, nici pe femeile lor, nici pe fiii şi fiicele lor; propriile lor răutăţi le voi vărsa peste ei. |
17 | Iar tu le vei spune cuvântul acesta: Lacrimi să verse ochii voştri, ziua şi noaptea, fără'ncetare, căci cu mare strivire s'a zdrobit fiica poporului Meu, cu rană dureroasă foarte. |
18 | De voi ieşi la câmp, iată răniţi de sabie!; de voi intra în cetate, iată durere prin foamete!; căci preot şi profet s'au dus într'o ţară pe care n'o ştiau. |
19 | La ce bun l-ai lepădat pe Iuda? s'a îndepărtat oare sufletul Tău de Sion? de ce ne-ai lovit fără putinţă de vindecare? Noi aşteptam pace: nimic de bine; un timp de vindecare: şi, iată, tulburare! |
20 | Doamne, noi ne cunoaştem păcatele, nedreptăţile părinţilor noştri că am păcătuit în faţa Ta. |
21 | De dragul numelui Tău, încetează!; nu nimici tronul slavei Tale!; adu-Ţi aminte: nu rupe legământul Tău cu noi! |
22 | Este oare printre idolii păgânilor vreunul care dă ploaie? sau cerul [lor] cumva îşi va da plinul? Oare nu Tu eşti Acela? În Tine, Doamne, nădăjduim, că Tu le-ai făcut pe toate acestea. |