atunci când mâna ta poate să ajute. |
Ajutorarea săracilor. Înţelepciunea spre bună-creştere. Înţelepciune şi dreptate. | |
1 | Fiule, pe cel sărac să nu-l lipseşti de hrană şi ochii celui sărman nu-i face să aştepte. |
2 | Nu întrista sufletul celui flămând şi nu-l zgândări pe omul aflat la necaz. |
3 | Inima necăjită n'o scoate din sărite, iar pe cel nevoiaş nu-l face să aştepte darul. |
4 | Nu lepăda rugămintea celui necăjit, iar de la cel sărac nu-ţi întoarce faţa. |
5 | De la cel lipsit nu-ţi întoarce ochii şi nu-i da nimănui prilejul să te blesteme; |
6 | că dacă te blesteamă cu amărăciune'n suflet, ruga lui va fi auzită de Cel ce l-a făcut. |
7 | Fă-te iubit adunării şi'n faţa omului mare înclină-ţi capul. |
8 | Spre cel sărac apleacă-ţi urechea şi cu dulceaţă dă-i bineţe. |
9 | Smulge-l pe cel asuprit din mâinile asupritorului şi nu fi slab de înger când judeci. a |
10 | Fii ca un tată pentru orfani, iar pentru mama lor, ca un bărbat; şi vei fi ca un fiu al Celui-Preaînalt, Care te va iubi mai mult decât mama ta. |
11 | Înţelepciunea îşi creşte copiii b şi se îngrijeşte de cei ce o caută. |
12 | Cel ce o iubeşte iubeşte viaţa şi cei ce o'ntâmpină în revărsatul zorilor se vor umple de veselie. |
13 | Cel ce şi-o ţine aproape va moşteni slavă şi oriunde intră, Dumnezeu îl binecuvintează. |
14 | Cei ce o slujesc Îi slujesc Celui-Sfânt, iar cei ce o iubesc sunt iubiţi de Domnul. |
15 | Cel ce o ascultă va judeca neamurile şi cel ce şi-o ţine aproape va locui fără grijă. |
16 | Cel ce se încrede în ea o va avea ca moştenire, iar urmaşii săi vor avea parte de ea. |
17 | Căci, la'nceput, merge cu el pe o cale sucită, şi-l loveşte cu frică şi spaimă şi-l ameţeşte cu asprimea purtării până ce capătă încredere în sufletul lui şi-l încearcă prin legile ei; |
18 | apoi se îndreaptă spre el şi-l veseleşte şi-i descoperă tainele ei. |
19 | Dar dacă el o ia razna, ea îl părăseşte şi-l dă pe seama propriei lui căderi. |
20 | Urmăreşte prilejul cel bun şi păzeşte-te de rău şi nu te vei ruşina de sufletul tău. |
21 | Căci există o ruşine care aduce păcatul şi există o ruşine care e slavă şi har. c |
22 | Nu-ţi apropia pe nimeni împotriva sufletului tău şi nu te speria de propria ta cădere. |
23 | Nu-ţi opri cuvântul când e să faci un bine şi nu-ţi ascunde înţelepciunea în slava deşartă; d |
24 | căci din cuvânt se cunoaşte înţelepciunea şi din graiurile limbii, învăţătura. |
25 | Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de neştiinţa ta. |
26 | Nu te ruşina să-ţi mărturiseşti păcatele e şi nu sta împotriva curgerii râului. |
27 | Nu te înjosi în faţa omului nebun şi nu-l măguli pe cel puternic. |
28 | Pân'la moarte luptă-te pentru adevăr şi Domnul Dumnezeu Se va lupta pentru tine. |
29 | Nu fi pripit la vorbă, dar nici moale şi neglijent în lucrările tale. |
30 | În casa ta nu fi ca un leu şi nici închipuit faţă de casnicii tăi. |
31 | Mâna să nu-ţi fie întinsă la luat şi strânsă la dat. |