şi belşug de strânsură la vremea secerişului. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi cât de curat îi este lucrul; de ostenelile ei se folosesc, spre sănătate, regii şi oamenii simpli; ea de către toţi e iubită şi lăudată; cu toate că puterile-i sunt slabe, ea stă în frunte prin aceea că a cinstit înţelepciunea. |
Al lui David. | |
1 | Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! În mărturisire a şi'n mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Tu, |
2 | Cel ce Te îmbraci cu lumina precum cu o mantie, Cel ce întinzi cerul ca pe un cort |
3 | şi-i acoperi cu ape înălţimile b şi norii îi pui să-i facă urcuşul. Cel ce umblă c pe aripile vânturilor; |
4 | Cel ce-i face pe îngerii Săi duhuri d şi pară de foc pe slujitorii Săi; |
5 | Cel ce a întemeiat pământul pe temeinicia lui e, că'n veacul veacului el nu se va abate f. |
6 | Adâncul ca o mantie Îi este'mbrăcămintea, peste munţi vor sta ape; |
7 | de certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. |
8 | Munţi se urcă şi văi se coboară acolo'n locul unde le-ai întemeiat; |
9 | hotar ai pus pe care nu-l vor trece şi nici se vor întoarce să acopere pământul. |
10 | El în văi trimite izvoare, ape vor trece prin mijlocul munţilor; |
11 | din ele se vor adăpa toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli; |
12 | păsările cerului se vor sălăşlui deasupră-le, din mijlocul stâncilor vor da glas. |
13 | Cel ce munţii îi adapă din înălţimile Sale g, din roada lucrurilor Tale se va sătura pământul. |
14 | Cel ce face să răsară iarbă pentru vite şi verdeaţă spre slujirea h oamenilor, ca să scoată pâine din pământ, |
15 | şi vinul ce veseleşte inima omului; să-i facă faţa veselă cu untdelemn şi cu pâinea care'ntăreşte inima omului. |
16 | Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care Tu i-ai sădit; |
17 | în ei îşi vor face păsările i cuib, locaşul cocostârcului fiind deasupra lor j. |
18 | Munţii cei înalţi scăpare pentru cerbi, iar pentru iepuri, stâncile. |
19 | El a făcut luna spre măsurarea vremilor; soarele şi-a cunoscut apusul său, |
20 | pus-ai întuneric şi s'a făcut noapte când toate fiarele pădurii vor ieşi k; |
21 | pui de lei răcnind să-şi prindă prada şi de la Dumnezeu să-şi ceară demâncarea. |
22 | Dar soarele a răsărit şi ei s'au adunat şi în culcuşurile lor s'or odihni l; |
23 | iar omul va ieşi la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. |
24 | Cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne, pe toate'ntru înţelepciune le-ai făcut; umplutu-s'a pământul de zidirea m Ta. |
25 | Marea aceasta este mare şi largă; acolo'n ea se află târâtoare nenumărate, vietăţi mici de-a valma cu cele mari; |
26 | acolo pe ea străbat corăbii; acolo-i balaurul acesta pe care l-ai zidit să-Ţi faci din el o joacă n. |
27 | Toate de la Tine aşteaptă să le dai hrană la vreme potrivită; |
28 | dacă le-o vei da, o vor aduna; dacă mâna Tu Ţi-o vei deschide, toate se vor umple de bunătate; |
29 | dacă Tu Îţi vei întoarce faţa, ele se vor tulbura; dacă Tu le vei lua duhul, ele se vor sfârşi şi în ţărâna lor se vor întoarce; |
30 | iar dacă Duhul Tău Îl vei trimite, ele se vor zidi o şi faţa pământului o vei înnoi p. |
31 | Fie slava Domnului în veci; veseli-Se-va Domnul de lucrurile Sale; |
32 | Cel ce caută spre pământ şi-l face să tremure, Cel ce munţii îi atinge şi ei fumegă. |
33 | Cânta-voi Domnului de-a lungul vieţii mele, cânta-voi Dumnezeului meu până ce voi fi q. |
34 | Dulci să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli'ntru Domnul. |
35 | Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca nicicum să mai fie! Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! |