iar în cele din urmă se va plânge pe sine. a |
Frica de Domnul (continuare). Dumnezeu, Stăpânul a toate. Gândul autorului. Nu-ţi înstrăina bunurile înainte de moarte. Cum să te porţi cu robii. | |
1 | Celui ce se teme de Domnul nu i se va întâmpla nici un rău, şi chiar în încercări va fi izbăvit. |
2 | Omul înţelept nu urăşte legea, dar cel ce se joacă cu ea a e ca o corabie în furtună. |
3 | Omul cu minte are încredere în lege: pentru el, legea e vrednică de crezare ca o întrebare-răspuns b. |
4 | Pregăteşte-ţi cuvântul, şi astfel vei fi ascultat; adună-ţi gândurile înainte de a răspunde. |
5 | Inima prostului e ca o roată de car şi ca osia pe care ea se'nvârte, aşa îi e gândirea. |
6 | Armăsarul e ca un prieten zeflemist: sub oricine-l încalecă, nechează. |
7 | De ce o zi e mai lungă decât alta, de vreme ce, în toate zilele anului, toată lumina vine de la soare? c |
8 | Prin ştiinţa Domnului s'au deosebit, El a rânduit zile de lucru şi sărbători; |
9 | pe unele le-a înălţat şi le-a sfinţit, pe altele le-a pus în numărul zilelor obişnuite. |
10 | Toţi oamenii vin din ţărână, din pământ a fost zidit Adam. |
11 | În nemărginita Sa ştiinţă, Domnul i-a deosebit şi fiecăruia i-a dat o altă cale; |
12 | din ei, pe unii i-a binecuvântat şi înălţat, din ei, pe unii i-a sfinţit şi i-a apropiat, pe alţii i-a blestemat şi i-a umilit şi i-a răsturnat de unde erau. |
13 | Ca lutul în mâna olarului care face din el ce vrea, aşa sunt oamenii în mâna Celui ce i-a făcut şi care le plăteşte după judecata Lui. |
14 | Faţă'n faţă cu răul e binele, faţă'n faţă cu moartea e viaţa; tot astfel, faţă'n faţă cu evlaviosul e păcătosul. |
15 | Ia seama la toate lucrurile Domnului: toate sunt perechi şi stau faţă'n faţă. |
16 | Iar eu, deşi venit la urmă, am stat de veghe ca un culegător de struguri după culesul viei. |
17 | Cu binecuvântarea Domnului, am sosit cel dintâi şi ca orice culegător de struguri am umplut teascul. |
18 | Vedeţi că eu nu m'am ostenit doar pentru mine, ci pentru toţi cei ce caută învăţătura. |
19 | Ascultaţi-mă, fruntaşi ai poporului, şi voi, cârmaci ai obştii, luaţi aminte! |
20 | Fiului tău, femeii tale, fratelui tău, prietenului tău, nu le da putere asupră-ţi în timpul vieţii tale. d Bunurile tale nu i le da altuia: s'ar putea să-ţi pară rău şi să le ceri înapoi cu roaga. |
21 | Atât cât trăieşti şi ai în tine suflare, nu te da în puterea nimănui; |
22 | că e mai bine să se roage de tine copiii tăi decât să caţi tu la mâna lor. |
23 | În tot ce faci, poartă-te ca un stăpân, pe faima cinstei tale să nu îngădui pată. |
24 | Doar când zilele vieţii tale s'au mistuit, atunci, la vremea morţii, atunci să-ţi împarţi moştenirea. |
25 | Nutreţ, ciomag şi povară măgarului, pâine, certare şi muncă servitorului. |
26 | Fă-l pe sclav să muncească, iar tu vei afla odihnă; lasă-i mâinile libere, şi va căuta libertatea. |
27 | Jugul şi hamul încovoaie grumazul, iar pe sluga vicleană, cazna şi schingiuirea. |
28 | Pune-l la treabă, să nu se'nveţe trândav, că trândăvia îl învaţă multe rele; |
29 | dă-i de lucru, aşa cum i se cuvine, iar dacă nu ascultă, pune-i picioarele'n butuci. |
30 | Dar faţă de nimeni să nu întreci măsura şi nimic să nu faci fără dreptate. |
31 | Ai un servitor?: să-ţi fie cum îţi eşti, căci în sânge ţi l-ai dobândit. e |
32 | Ai un servitor?: poartă-te cu el ca şi cu un frate, că ai nevoie de el aşa cum ai de tine. |
33 | Dacă tu te porţi rău cu el, iar el o ia la fugă, pe care drum vei apuca să-l cauţi? |