Tu eşti Cel ce-mi pui la loc moştenirea. |
Un psalm al lui Asaf. a | |
1 | Cât de bun îi este Dumnezeu lui Israel, celor ce sunt drepţi cu inima! |
2 | Mie însă puţin mi-a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin mi-a fost că paşii nu mi s'au poticnit. |
3 | Că i-am pizmuit pe cei fără de lege în timp ce vedeam pacea păcătoşilor, |
4 | că anume la moartea lor nu sunt semne de durere şi că ei nu şovăie atunci când sunt loviţi; |
5 | ei nu au parte de trudă aşa cum au alţi oameni şi nici cu alţi oameni fi-vor biciuiţi b. |
6 | Iată de ce i-a stăpânit trufia şi de ce se înfăşoară în nedreptatea şi'n necredinţa lor. |
7 | Nedreptatea li se scurge din grăsime, trecut-au spre poftele inimii. |
8 | În răutate au gândit şi au vorbit, nedreptatea şi-au rostit-o cu înfumurare c. |
9 | Gura şi-au pus-o împotriva cerului şi limba lor cutreieră pământul. |
10 | Drept aceea, poporul meu se va întoarce aici şi zile pline fi-vor aflate întru ei d. |
11 | Ei zic: Cum de ştie Dumnezeu? este oare cunoaştere întru Cel-Preaînalt? |
12 | Iată, aceştia sunt păcătoşii şi sunt înfloritori; încă în veacul acesta au dobândit averi! |
13 | Iar eu am zis: Vai, în zadar am păstrat în inima mea dreptatea şi întru nevinovăţie mi-am spălat mâinile; |
14 | lovit am fost de-a lungul întregii zile şi mie mi-a fost mustrarea în fiecare dimineaţă!.... |
15 | Şi am zis: Astfel voi grăi: Iată, ar fi trebuit să rup legământul cu neamul fiilor Tăi!.... |
16 | Şi mă sileam să înţeleg, dar era prea obositor pentru mine, |
17 | până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi le-am priceput sfârşitul. |
18 | Într'adevăr, pentru faptele lor viclene Tu i-ai lovit cu rău: când ei se înălţau, Tu i-ai doborât. |
19 | Cât de repede li s'a făcut pustiul!; de'ndată s'au stins, pierit-au din pricina nelegiuirii lor. |
20 | Ca un vis al celui ce se trezeşte, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic îl vei face. |
21 | Că inima'n mine s'a aprins şi rărunchii mi s'au schimbat, |
22 | că eu o nimica toată eram şi n'o ştiam, ca o vită şedeam înaintea Ta. |
23 | Dar eu cu Tine sunt de-a pururi, Tu m'ai ţinut de mâna mea cea dreaptă, |
24 | cu sfatul Tău m'ai călăuzit şi cu slavă m'ai primit la Tine. |
25 | Căci oare ce-mi este mie în cer? e şi, în afară de Tine, ce mi-am dorit eu pe pământ?... |
26 | Inima şi trupul mi-au slăbit, Dumnezeule al inimii mele, şi Dumnezeu îmi este partea pe veci. |
27 | Că iată, cei ce se îndepărtează de Tine vor pieri; Tu i-ai nimicit pe toţi cei ce prin desfrâu se duc de la Tine f. |
28 | Iar mie bine îmi este să mă lipesc de Dumnezeu şi să-mi pun în Domnul nădejdea, ca să vestesc eu toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului. |