Paralelismul sinonimic al acestui verset poate sugera ideea că, în perspectivă mesianică, nu e vorba de două persoane diferite, ci numai de una (aşa cum, de altfel, rezultă din conţinutul întregului psalm): Iisus Hristos este, în acelaşi timp, Dumnezeu adevărat şi Fiul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, Sf. Atanasie cel Mare observă că, în timp ce la crearea lumii a fost folosit verbul a fi = să fie!, pentru plinirea vremii (
Ga 4, 4) e utilizat verbul a da = dă-o, frecvent în Noul Testament, în sensul că Dumnezeu-Tatăl I-a dat Fiului Său toată puterea (inclusiv pe cea judecătorească
In 5, 22) în cer şi pe pământ.