să-Şi facă El cunoscută slăvita Sa putere. |
1 | Cine este acesta care vine din Edom în roşeaţa hainelor sale din Bosor, atât de mândru în veşmântul Său şi strigând cu glas mare: Eu vorbesc de dreptate şi de judecată ântuitoare!? a |
2 | De ce sunt hainele tale roşii şi îmbrăcămintea ca a unuia ce calcă struguri în lin b? |
3 | Sunt sătul de strugure zdrobit şi de neamuri în care nu-i nimeni cu Mine; întru mânia Mea i-am călcat în picioare şi i-am jucat şi i-am făcut ţărână şi sângele lor l-am vărsat pe pământ şi îmbrăcămintea Mea toată am spurcat-o. |
4 | Că pentru ei a venit ziua răsplătirii, iar anul răscumpărării e de faţă. |
5 | Şi M'am uitat, şi nimeni nu se afla să ajute; şi am privit, şi nimeni nu venea în sprijin; de aceea braţul Meu M'a izbăvit c şi mânia Mea s'a apropiat; |
6 | şi'ntru mânia Mea i-am călcat în picioare şi sângele lor l-am vărsat pe pământ. |
7 | Adusu-mi-am aminte de mila Domnului şi de laudele Lui întru toate câte ne-a răsplătit. Domnul îi este bun judecător casei lui Israel: El ne dă nouă după mila Sa şi după mulţimea dreptăţii Sale. |
8 | Şi a zis: Oare nu-i poporul Meu, ei, copiii care nu se vor lepăda?. Şi El li S'a făcut mântuire |
9 | din tot necazul lor: Nu un sol, nu un înger, ci El Însuşi, Domnul, i-a mântuit, fiindcă El i-a iubit şi i-a cruţat; El Însuşi i-a mântuit şi i-a primit şi i-a înălţat în toate zilele veacului. |
10 | Dar ei nu s'au supus şi L-au întărâtat pe Duhul Său cel Sfânt; aşa că Domnul S'a întors în a le fi potrivnic, El Însuşi S'a luptat împotriva lor. |
11 | Atunci Şi-a adus El aminte de zilele de altădată: Unde este Cel ce i-a scos din mare, El, Păstorul turmei? Unde este Cel ce L-a pus în ei pe Duhul Sfânt? |
12 | El, Cel ce cu dreapta Sa l-a îndrumat pe Moise, da, cu braţul slavei Sale? El a făcut apa să se închege de dinainte-I, ca să-Şi facă Sieşi nume veşnic. |
13 | El i-a îndrumat prin adânc ca pe un cal în pustie iar ei nu s'au poticnit |
14 | şi ca pe o cireadă prin câmp: Duhul S'a pogorât de la Domnul şi i-a călăuzit. Aşa Ţi-ai îndrumat Tu poporul, ca să-Ţi faci Ţie nume slăvit. |
15 | Caută din cer şi vezi din casa Ta cea sfântă şi din slava Ta: Unde-Ţi sunt râvna şi tăria? unde-i belşugul milei Tale şi-al îndurărilor Tale, că ne-ai suferit? |
16 | Fiindcă Tu eşti Părintele Nostru; că Avraam nu ne-a ştiut şi Israel nu ne-a cunoscut, ci Tu, Doamne, Părintele nostru: Tu mântuieşte-ne; numele Tău de la'nceput a fost asupra noastră. |
17 | De ce, Doamne, ne-ai făcut să rătăcim de la calea Ta? de ce ne-ai învârtoşat inimile ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, de dragul robilor Tăi, de dragul seminţiilor moştenirii Tale, |
18 | ca să moştenim cât de puţin din muntele Tău cel sfânt! Potrivnicii noştri Ţi-au călcat sfinţenia'n picioare; |
19 | am devenit ca atunci, la'nceput, când Tu nu domneai peste noi şi numele Tău nu se chema deasupră-ne. |