În faptă şi'n cuvânt cinsteşte-l pe tatăl tău, astfel ca binecuvântarea lui să vină peste tine; |
1 | Atunci s'au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. |
2 | Şi văzându-i pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate a, cârteau; |
3 | fiindcă fariseii şi toţi Iudeii, ţinând datina bătrânilor, nu mănâncă până nu-şi spală cu grijă mâinile; |
4 | şi când vin din piaţă nu mănâncă până nu se spală; şi sunt şi multe altele pe care ei le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a căldărilor de aramă şi a paturilor. |
5 | Şi L-au întrebat fariseii şi cărturarii: De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate? |
6 | Iar El le-a zis: Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine; |
7 | dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. |
8 | Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor, spălarea urcioarelor şi a paharelor şi multe faceţi asemenea acestora. |
9 | Şi le zicea: Bun de tot!, voi aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să vă ţineţi datina voastră! |
10 | Căci Moise a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moarte. |
11 | Voi însă spuneţi: Dacă un om îi va zice tatălui său sau mamei sale: Corban, adică: Darul cu care aş putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu b, |
12 | pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa |
13 | şi în felul acesta desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care voi singuri aţi dat-o. Şi multe asemenea acestora le faceţi. |
14 | Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: |
15 | Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurca c. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. |
16 | De are cineva urechi de auzit, să audă! |
17 | Şi când a intrat de la mulţime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă. |
18 | Şi El le-a zis: Aşadar, şi voi sunteţi tot atât de nepricepuţi! Nu înţelegeţi că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce? |
19 | Că nu în inimă intră, ci în pântece şi se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate. |
20 | Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om: |
21 | Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfrânările, hoţiile, omorurile, |
22 | adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, invidia d, defăimarea, trufia, uşurătatea e. |
23 | Toate relele acestea ies din lăuntru, şi ele îl spurcă pe om. |
24 | Şi ridicându-Se de acolo, S'a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într'o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n'a putut să rămână tăinuit. |
25 | Că de'ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui. |
26 | Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi-L ruga să scoată demonul din fiica ei. |
27 | Iar Iisus i-a zis: Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor şi s'o arunci câinilor. |
28 | Ea însă a răspuns şi a zis: Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor. |
29 | Şi El i-a zis: Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieşit din fiica ta. |
30 | Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieşit. |
31 | Şi plecând iarăşi din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ţinutul Decapolei. |
32 | Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna pe el. |
33 | Şi luându-l deoparte de mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi, scuipând, i-a atins limba. |
34 | Şi privind la cer a suspinat şi a zis către el: Efatà!, ceea ce înseamnă: Deschide-te! |
35 | Şi îndată urechile i s'au deschis, iar legătura limbii lui s'a dezlegat şi vorbea bine. |
36 | Şi le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl propovăduiau. |
37 | Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească. |