Nu schimba prietenul pe bani, şi nici fratele bun pe aurul de Ofir. f |
Despre mânie, prietenie adevărată şi îngrijirea turmelor. | |
1 | Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii ce-aduce următoarea. |
2 | Nu gura ta să te laude, ci aproapele tău; străinul, iar nu propriile tale buze. |
3 | Grea este piatra şi greu de purtat e nisipul, dar mânia nebunului e mai grea decât amândouă. |
4 | Nemiloasă-i mânia şi tăioasă urgia, dar invidia nimic nu rabdă. |
5 | Mustrările făţişe sunt mai bune decât prietenia ascunsă. |
6 | Rănile de la un prieten sunt mai vrednice de încredere decât binevoitoarele sărutări ale duşmanului. |
7 | Sufletul sătul dispreţuieşte fagurii, dar sufletului flămând chiar şi lucrurile amare i se par dulci. |
8 | Precum pasărea când zboară din cuibul ei, aşa devine omul slugă când se înstrăinează de locurile sale. |
9 | Inima se desfată cu miruri şi cu vinuri şi cu miresme, dar sufletul se sparge sub nenorociri. |
10 | Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău să nu-i părăseşti; în ziua ta de necaz să nu intri în casa fratelui tău; mai bun e un prieten din apropiere decât un frate care locuieşte undeva departe. |
11 | Fii înţelept, fiule, ca să ţi se veselească inima, şi îndepărtează de la tine vorbele de ocară. |
12 | Pândit de rele, isteţul se ascunde; nemintoşii umblă şi devin buni de plată. |
13 | Scoate-i haina, că a trecut, el, semeţul care iroseşte bunurile altora. a |
14 | Cel ce cu glas mare îşi binecuvintează dimineaţa prietenul e totuna cu b cel ce îl blesteamă. |
15 | La ceas de ploaie, picăturile îl scot pe om afară din casă; tot aşa femeia arţăgoasă [îl scoate pe om] din casa lui. |
16 | Vântul de miazănoapte e aspru, dar pe nume se cheamă Prielnicul. |
17 | Fier pe fier se ascute şi omul întărâtă faţa prietenului. |
18 | Cine sădeşte un smochin îi va mânca roadele, iar cel care-şi păzeşte stăpânul se va bucura de cinste. |
19 | După cum feţele nu sunt aceleaşi între ele, aşa-i şi cu gândurile oamenilor: nu sunt totuna. |
20 | Iadul şi nimicirea nu se satură; aşa sunt şi ochii oamenilor nesăţioşi. Cel ce se uită ponciş e urâciune'n faţa Domnului, precum şi cei neînvăţaţi care nu-şi înfrânează limba. |
21 | Focul e încercarea argintului şi a aurului, iar omul e încercat prin gura celor ce-l laudă. Inima nelegiuitului umblă după lucruri rele, dar inima dreaptă caută cunoaştere. |
22 | Dacă pe nemintos îl vei bate făcându-l de râs în mijlocul adunării, în nici un chip nu-i vei răpi nebunia. |
23 | Cunoaşte pe de-a'ntregul sufletele turmei tale şi întăreşte inima cirezilor tale; |
24 | căci puterea şi tăria omului nu-i sunt de-a pururi şi nici că le lasă urmaşilor lui. |
25 | Ai grijă de fâneţele din câmp şi vei cosi iarba şi vei aduna fânul din munte, |
26 | ca să ai oi pentru îmbrăcăminte; dacă vrei miei, ai grijă de pajişte. |
27 | Fiule, de la mine ai cuvinte de mult folos pentru viaţa ta şi pentru viaţa servilor tăi. |