Averea nedrepţilor seacă asemeni unui şuvoi şi ca un tunet ce bubuie'n ploaie. |
Răspunsul lui Iov. | |
1 | Şi răspunzând Iov, a zis: |
2 | O, dac'ar fi catargul să-mi strângă sus frământul a, durerile să-mi pună'n balanţă pe tipsii, |
3 | acestea-ar fi mai grele decât nisipul mării; de-aceea, pe cât pare, mi-i vorba dezlânată. |
4 | Că'n trupul meu înfipte-s a' Domnului săgeţi; a lor întărâtare tot sângele mi-l soarbe b şi roiul lor mă'mpunge când vorba mi-o încep. |
5 | Au va zbiera asinul sălbatic de-i sătul? mugi-va oare boul cu ieslea plină'n faţă? |
6 | poţi să mănânci o pâine făcută fără sare? şi unde-i oare gustul cuvintelor deşarte? |
7 | Că'n sufletul din mine nu-i chip de alinare, mâncarea mea duhneşte-a miros urât de leu. |
8 | Că dacă Domnu-mi cheamă pe buze rugăciunea, atuncea şi nădejdea tot El o să mi-o dea. |
9 | De vreme ce-a'nceput-o, rănească-mă deci Domnul, dar tot El, pân'la urmă, să nu mă nimicească. |
10 | Mormânt fie-mi cetatea peste-ale cărei ziduri săream; eu nu-mi ţin partea, căci sfintele cuvinte a Domnului rostire eu nu le-am înşelat. |
11 | Căci ce putere oare am eu ca să mai rabd? sau câte zile'n faţă pân'viaţa mi-o ridică? |
12 | Tăria mea e oare tărie ca de piatră? sau carnea mea e oare o carne de aramă? |
13 | Au nu în El nădejdea întreagă mi-o puneam? şi, iată, ajutorul s'a'ndepărtat de mine. |
14 | Departe-mi este mila, şi-a Domnului veghere mă trece cu vederea. c |
15 | Ai mei cei de aproape n'au căutat spre mine; ca pe o albie seacă de râu m'au părăsit, ca valul m'au trecut. |
16 | Temuţii mei se-aruncă asupră-mi ca un viscol, ca sloiuri mari de gheaţă |
17 | ce'ncep să se topească de cum dau de căldură, că n'a rămas nici urmă acolo unde-au fost. |
18 | Aşa şi eu, aicea, de toţi sunt părăsit; parc'am pierit, sunt singur, de casă'nstrăinat. |
19 | |
20 | Preţ ruşinos plăti-vor acei ce-şi pun nădejdea în bani sau în cetăţi. |
21 | Iar voi, voi fără milă m'aţi asuprit pe mine; acum, văzându-mi rana, cu spaimă să vă temeţi! |
22 | Ce?: de la voi cerut-am vreodată de pomană? sau de puterea voastră am eu nevoie-acum |
23 | să mă scăpaţi din mâna potrivnicilor mei ori să mă scoateţi teafăr din gheare de tiran? |
24 | Hai, fiţi-mi voi didàscali, şi eu voi amuţi; sau dacă oareunde m'am înşelat, spunèţi-mi! |
25 | Dar, vai!, ce dezlânată e vorba celui drept! f Că nu din partea voastră voi cere eu tărie, |
26 | şi nici mustrarea voastră o să-mi astupe gura; de limba voastră dulce de-acuma sunt sătul. |
27 | Aşa cum voi asupra orfanului cădeţi, cădeţi acum asupra prietenului vostru. |
28 | Mă uit în ochii voştri şi nu vă voi minţi. |
29 | Staţi jos, cu luare-aminte, şi să nu fiţi nedrepţi, ci fiţi şi voi odată'mpreună cu cel drept, |
30 | că'n gura mea nu este nici pic de strâmbătate. Au nu gâtleju-acesta priceperi cercetează? |