femeile lor sunt nemintoase, copiii lor, stricaţi, urmaşii, blestemaţi. |
Moartea. Pedeapsa nelegiuiţilor. Numele bun. Adevărata şi falsa ruşine. | |
1 | O, moarte, cât de amară îţi este amintirea la omul care trăieşte paşnic în bunurile sale, la omul fără griji, care sporeşte'n toate şi care încă mai poate gusta dumicatul! |
2 | O, moarte, cât de binevenită îţi este hotărârea la omul nevoiaş şi sleit de puteri, la bătrânul împovărat de ani, chinuit de griji, nemulţumit, la capătul răbdării! |
3 | Nu te teme de hotărârea morţii; gândeşte-te la înaintaşii şi la urmaşii tăi; |
4 | |
5 | Copiii păcătoşilor devin copii urâcioşi, care bântuie casele nelegiuiţilor. |
6 | Moştenirea copiilor păcătoşilor se duce de râpă, iar ocara se prelungeşte în urmaşii lor. |
7 | Un tată nelegiuit e ocărât de propriii săi copii, că de la el le vine ocara. |
8 | Vai vouă, oameni nelegiuiţi, că aţi părăsit legea Dumnezeului Celui-Preaînalt!; |
9 | la naştere, vă naşteţi pentru blestem, la moarte, pentru voi va fi blestemul. |
10 | Tot ce vine din pământ, în pământ se duce; aşa-i şi cu nelegiuiţii: din blestem, în nimicire. |
11 | Jale e omul în trupul său, iar numele blestemat al păcătoşilor se va stinge. |
12 | Ai grijă de numele tău, că el îţi va rămâne mai mult decât o mie de averi în aur. |
13 | O viaţă fericită durează un anumit număr de zile, dar un nume de cinste rămâne pe'ntotdeauna. |
14 | Fiilor, păstraţi-mi în pace învăţătura: Înţelepciunea tăinuită e comoară de nevăzut: cui îi poate fi de folos? |
15 | Mai bun e omul care-şi ascunde prostia decât cel ce-şi ascunde înţelepciunea. |
16 | Aşadar, ruşinaţi-vă după cum vă spun eu, că nu orice fel de ruşine e la locul ei şi nu toate îşi au preţ întru totul. |
17 | Ruşinează-te de desfrânare, în faţa tatălui şi a mamei, de minciună, în faţa celui mare şi a celui puternic; |
18 | de greşală, în faţa judecătorului şi a dregătorului; de nelegiuire, în faţa adunării poporului; |
19 | de nedreptate, în faţa fârtatului şi a prietenului; de furt, în faţa oamenilor cu care trăieşti. |
20 | În faţa adevărului lui Dumnezeu şi a Legământului Său: [ruşinează-te] să-ţi întinzi coatele pe masă c, |
21 | să înjuri când primeşti sau când dai, să nu le răspunzi celor ce te salută, |
22 | să-ţi opreşti privirea pe o desfrânată, să-ţi întorci faţa dinspre unul de-ai tăi, |
23 | să-ţi însuşeşti partea altuia sau darul ce i s'a făcut, să furi din ochi o femeie cu bărbat, |
24 | să ai prea mult de-a face cu slujnica acestuia, nu te apropia de patul ei! , |
25 | să ai vorbe de ocară pentru prietenii tăi nu mustra după ce ai dat! , |
26 | să mai spui o dată ceea ce ai mai spus şi să dezvălui tainele. |
27 | Atunci vei cunoaşte adevărata ruşine şi vei afla har în faţa a tot omul. |