Voi, regi, ascultaţi şi înţelegeţi! Învăţaţi-vă, voi, cei ce judecaţi marginile pământului! a |
Cârmuirea. Împotriva trufiei. Cei vrednici de cinste. Smerenie şi adevăr. | |
1 | Cârmuitorul înţelept îşi învaţă poporul, iar cârmuirea omului priceput e bine statornicită. |
2 | Cum e cârmuitorul, aşa-i sunt şi cârmuiţii: cum e primarul, aşa-s locuitorii. a |
3 | Un rege neînvăţat îşi prăbuşeşte poporul; cetatea propăşeşte prin iscusinţa celor ce o conduc. |
4 | În mâna Domnului e cârmuirea pământului: El ridică la timp cârmuitorul potrivit. |
5 | Izbânda unui om e în mâna Domnului; El este Cel ce-i dă cărturarului mărire. |
6 | Nu-ţi urî aproapele, oricare i-ar fi nelegiuirile, şi să nu faci nimic când ţi-ai ieşit din fire. |
7 | Trufia nu-i plăcută nici lui Dumnezeu, nici omului; pentru amândoi, nedreptatea e o greşală. |
8 | Stăpânia b trece de la un neam la altul datorită nedreptăţilor, sălbăticiilor şi banilor. |
9 | De ce atâta trufie în cel ce e pământ şi cenuşă, un ins căruia, încă viu, îi putrezesc măruntaiele? c |
10 | Boala lungă îşi bate joc de doctor; un ins e astăzi rege, dar mâine va muri. |
11 | Când omul moare, aceasta moşteneşte: gândaci, sălbăticiuni şi viermi. |
12 | Începutul trufiei omului este a-L părăsi pe Domnul şi a-şi ţine inima departe de Cel ce l-a făcut; |
13 | căci păcatul e începutul trufiei, d iar purtătorul ei revarsă urâciune; iată de ce Domnul le-a adus [trufaşilor] pedepse straşnice şi, până la urmă, i-a nimicit. |
14 | Domnul a surpat scaunele celor puternici şi'n locul lor i-a pus pe cei blânzi. |
15 | Domnul a smuls rădăcinile păgânilor e şi'n locul lor i-a sădit pe cei smeriţi. |
16 | Domnul a răsturnat ţările păgânilor şi le-a nimicit pân'la temeliile pământului. |
17 | Pe mulţi i-a slăbit şi i-a nimicit şi le-a şters amintirea de pe pământ. |
18 | Trufia n'a fost făcută pentru oameni, şi nici mânia cea iute pentru cei născuţi din femei. |
19 | Care neam e vrednic de cinste?: neamul omenesc. care neam e vrednic de cinste?: cei ce se tem de Domnul. Care neam e vrednic de dispreţ?: neamul omenesc. care neam e vrednic de dispreţ?: cei ce calcă poruncile. f |
20 | În mijlocul fraţilor săi, cârmuitorul se bucură de cinste, şi tot aşa, în ochii săi, cei ce se tem de Domnul. |
21 | Frica de Domnul este începutul ridicării, iar împietrirea şi trufia sunt începutul căderii. |
22 | Fie că omul e bogat, nobil sau sărac, lauda lui e frica de Domnul. |
23 | Nu-i bine să dispreţuieşti un sărac înţelept, după cum nu-i potrivit să cinsteşti un păcătos. |
24 | Om mare, judecător sau puternic, toţi sunt vrednici de cinste, dar nici unul nu-i mai mare decât cel ce se teme de Domnul. |
25 | Un rob înţelept are în slujba sa oameni liberi, iar omul învăţat nu cârteşte. |
26 | Să nu faci pe'nţeleptul când eşti la lucrul tău, să nu te umfli'n pene când eşti la strâmtoare. |
27 | Mai bun e cel ce munceşte şi are de toate decât cel ce se umflă'n pene şi n'are de nici unele. |
28 | Fiule, în smerenie înalţă-ţi sufletul şi cinsteşte-l după vrednicia lui. g |
29 | Cine oare-l va îndreptăţi pe cel ce păcătuieşte împotriva sufletului său? şi cine-l va cinsti pe cel ce-şi face viaţa de ocară? |
30 | Săracului i se dă cinste pentru iscusinţa minţii sale, bogatului, pentru avuţiile lui. |
31 | Cel ce se bucură de cinste în sărăcie, cu cât mai mult în bogăţie? cel dispreţuit în bogăţie, cu cât mai mult în sărăcie? |