444
Cruce relicvar din bronz, descoperită în mod întâmplător la Adjud. Pe ambele feţe prezintă o figură umană, cu mîinile ridicate în semn de orantă. După Victor Spinei figura ar reprezenta-o pe Maica Domnului, după alţii un sfînt, poate chiar sfîntul Gheorghe. Pe una din feţe, deasupra capului, se află o inscripţie. Lungimea: 0,08 m.
Secolele X–XII.

Ghenuţă Coman, Memoria Antiquitatis, 3, 1971, p. 490–491, fig. 7,10 (desen) (idem, Danubius, 5, 1971, p. 80, fig. 6,4 (desen)); Dan Gh. Teodor, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, 7–8, 1974, p. 569, fig. 4,1 (desen); Victor Spinei, Dacia, N.S., 1975, p. 231–232, fig. 2,1 (desen).

Crucea este aproape identică celei descoperite la Dinogetia (nr. 261) deosebindu-se de aceasta numai prin mărime. Pentru η, în loc de ι, v. nr. 20, 51, iar pentru O în loc de Ω, nr. 32, 37, 38, 44, 51 etc.; v. indicele XV.
   Crucea a ajuns la Adjud pe cale comercială. Importanţa ei rezidă în faptul că ea dovedeşte, pentru secolele X–XII, existenţa unei populaţii creştine şi stabile, care avea legături cu sudul (v. nr. 442, 443, 445, 446). Ea îşi găseşte explicaţia în cadrul pătrunderii culturii materiale bizantine în Moldova în perioada feudală timpurie (v. Ghenuţă Coman, Materiale arheologice privind creştinismul în Moldova în secolele VI–XIII, Danubius, 5, 1971, p. 75–100; idem, Evoluţia culturii materiale în Moldova de sud în lumina cercetărilor arheologice cu privire la secolele V–XIII, Memoria Antiquitatis, 3, 1971, p. 479–497; Dan Gh. Teodor, Cele mai vechi urme creştine din Moldova, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, 7–8, 1974, p. 561–573; Victor Spinei, L'influence de Byzance et de la Russie sur les regions orientales de la Roumanie au premier quart du II^e millénaire à la lumière des sources archéologiques, Dacia, N.S., 19, 1975, p. 227–242.