INSCRIPTII GRECESTI si LATINE DIN SEC. IV–XIII DIN TRANSILVANIA – Apahida – (jud. Cluj)
INSCRIPŢII GRECEŞTI ŞI LATINE
DIN SEC. IV–XIII DIN TRANSILVANIA

Apahida
(jud. Cluj)

   Pe teritoriul comunei, în punctele "După deal la tău", "Cocor", pe dealul "Păduriţa" s-au descoperit urme romane, cioburi, cărămizi ştampilate (?), un altar închinat lui Pater şi Proserpinei (CIL, III, 7656), iar pe locul numit "Tarcea", o villa rustica. Se presupune că în punctul "Cocor" ar fi fost un post militar de supraveghere. Tot pe teritoriul comunei s-au descoperit morminte gepide cu bogat inventar funerar din aur şi argint. Două inele de aur poartă inscripţii latine (nr. 437).

TIR, L, 34, p. 29; D. Tudor, Oraşe, p. 230–231; K. Horedt–D. Protase, AMN, 9, 1972, p. 163–177.

437
MIRSR, inv. nr. 54580 (fost la Muzeul Transilvaniei, Cluj-Napoca, inv. nr. 6797). Două inele (a, b) din aur masiv, descoperite in anul 1889 la Apahida, împreună cu alte obiecte de aur şi argint, într-un mormînt. Unul dintre inele (a) are o inscripţie latină, celălalt (b) o monogramă. Ultimul pare să se fi pierdut între timp. Pe ambele se află cîte o cruce greacă (cu braţele egale).
A doua jumătate a secolului al V-lea.

H. Finály, AÉrt., 9, 1889, p. 313,. pi. IV şi p. 316 = Ungarische Revue, 10, 1890, p. 767, pl. IV şi p. 768; J. Hampel, Altertümer des frühen Mittelalters in Ungarn, Budapest, 1905, I, p. 58, fig. 51; II, p. 42, fig. c; III, p. 35; Fiebiger-Schmidt, Inschriftensammlung, nr, 285; C. C. Diculescu, Die Gepiden, I, Leipzig, 1922, p. 77; idem, AIIN, 3, 1924–1925, p. 368–369; Diehl, 940, a; C. Moisil, CNA, 3–4, 1922, p. 22, nr. 7; L. Schmidt, Gesch. d. deutschen Stämme, I, p. 309; N. Fettich, Arch. Hung., 32, 1953, p. 147–150, pl. XII, 2 (o pune în legătură cu hunii); K. Horedt, Activitatea Muzeelor, Cluj, 1956, p. 140–141; I. I. Russu, St. teol., 10, 1958, p. 339; K. Horedt, AMN, 7, 1970, p. 197–198; J. Werner, Namenring und Siegelring aus dem gepidischen Grabfund von Apahida, Kölner Jahrbücher für Vor- und Frühgeschichte, 69, 1967, p. 120–124.

a †
Omhar-
us

Numele este probabil de origine germanică şi trebuie pus în legătură cu gepizii (sau ostrogoţii ?), care s-au aşezat în Transilvania. Inelul va fi aparţinut unui principe gepid, creştin, al cărui nume ni-l dezvăluie inscripţia. Inelul a fost confecţionat în Imperiul bizantin şi apoi dăruit în cadrul raporturilor dintre împăraţii bizantini şi şefii populaţiilor "barbare" (cf. Iordanes, Getica, L, 264).

      b
Inel asemănător celui, precedent, considerat de Hampel, I, p. 59, fig. 52 şi N. Fettich, op. cit., p. 147, pl. XXII, 5,5 a, ca provenind de la Apahida. Sub o cruce, un monogram, citit:

Omharus

Lectura Omharus aparţine lui J. Werner; Hampel a citit: Marcus, iar Fettich: Maria.

Înapoi Sus