85
Muzeul Mangalia, inv. L, 359. Bloc de marmură descoperit în oraşul Mangalia cu ocazia unor lucrări edilitare, la cca 50 m vest de edificiul romano-bizantin din colţul de nord-est al cetăţii. Piatra e ruptă la stînga, la dreapta şi jos.
Dimensiuni: 0,13 x 0,25 x 0,14 m; înălţimea literelor: 0,015–0,02 m.
Sfârşitul secolului al III-lea – începutul secolului al IV-lea.

Th. Sauciuc-Săveanu şi Em. Popescu, SCIV, 16, 1965, p. 809–817 (comentariu şi foto); cf. Bull. ép., 1967, 385; Em. Popescu, Dacia, N.S., 11, 1967, p. 167–168; idem, Dacia, N.S., 19, 1975, p. 176.

5–6 Th. Sauciuc-Săveanu–Em. Popescu: [πρέσβ]εις ; Bull. ép.: [ἱερ]εῖς.

Caracterele paleografice apropie inscripţia de alte documente datate la sfîrşitul secolului al III-lea–începutul secolului al IV-lea e.n. (v. nr. 1, 5, 18).
   Κύριωι κοζμοκράτορες ἀνίκητοι desemnează fie pe Diocleţian şi coregenţii săi, fie pe Constantin cel Mare şi Licinius (mai probabil prima ipoteză, avînd în vedere caracterul păgîn al inscripţiei). Κοζμοκράτωρ, epitet atribuit de regulă zeilor (Cumont, CRAI, 1919, p. 313 şi urm.). Cînd se referă la împăraţi el traduce expresia: γῆς καὶ θαλάσσης καὶ πάσης τῆς οἰκουμένης δεσπότης (αὐτοκράτωρ) (cf. IGR, III, 239; Pippidi, Histria, I, Bucureşti, 1954, p. 530). În inscripţii l-am găsit atribuit împă­raţilor Caracalla (IGR, I, 1063; Preisigke, Sammelbuch griechischer Urkunden aus Ägypten, III. Heft, Strassburg, 1914, nr. 4275) şi Gordian (IG, XIV, 926). După relatarea lui Ammianus Marcellinus, Hist. XXV, 10, 13, Galerius a fost reprezentat în postura de kosmokrator la Antiohia, în palatul imperial construit de Diocletian. Pe de altă parte, pe arcul de triumf de la Thessalonic, care glorifică faptele de arme ale tetrarhilor, Diocletian apare şi el în postura de kosmokrator, avînd la dreapta pe Jupiter (W. Seston, Diocletien et la tétrarchie, Paris, 1946, p. 182–183 şi p. 391 add.).
   Grafia cu ζ în loc de σ, se explică prin sonorizarea spirantei σ în ζ înainte de μ, fenomen cunoscut de mai înainte (Schwyzer, p. 216–218; Mihailov, Langue, § 36,1).
   Pentru sensul lui χρηματίζο la pasiv, v. L. Robert, Hellenica, I, p. 72, n. 1; II, 148; Bull. ép., 1962, 336; L. Robert, Noms indigènes, p. 381, n. 1 (cu texte din epoca romană tîrzie).
   Menţionarea în inscripţie a Sfatului şi Adunării Poporului constituie o dovadă că în această vreme cele două forme de guvernământ mai func­ţionau. Pentru Tomis aceeaşi realitate este atestată de inscripţia nr. 1; despre perpetuarea instituţiilor tradiţionale în oraşele din Scythia Minor, v. Em. Popescu, Zur Geschichte der Stadt in Klein-Skythien. Ein epigraphischer Beitrag, Dacia, N.S., 19, 1975, p. 173–182.

86
Muzeul Constanţa, inv. nr. 2057. Bloc dreptunghiular de marmură, găsit în cimitirul de la Tuzla, folosind ca piedestal pentru o cruce. Inscripţia este săpată pe cele şase feţe ale blocului de marmură. Pe faţa superioară, în centru, este o scobitură cu dimensiunile de 0,16 x 0,14 m. Pe faţa inferioară este o altă scobitură, pătrată cu laturile de 0,10 m şi adîncă de 0,10 m. Pe faţa laterală nr. 4, este o gaură rotundă cu diametrul de 0,065 m şi adîneă de 0,035 m, care are legătură, printr-un şanţ, cu faţa superioară. Laturile scrise nr. 5 şi 6 sînt cele mai vătămate.
Dimensiuni: 0,46 x 0,57 x 0,39 m; înălţimea literelor: 0,03–0,05 m.
Secolul al V-lea.

Horia Slobozeanu, Materiale, V, 1959, p. 748–749, fig. 13, 14 (desen şi foto); cf. Bull. ép., 1960, 268; Em. Popescu, Dacia, N.S., 19, 1975, p. 180.

1  ᾽Επὶ Φλ(αουίου) Σερβά-     νδου τοῦ περι-     βλ(έπτου) κόμ(ητος) καὶ ἄρ-     χοντ(ος) 3  ῍Επὶ Φλ(αουίου) Σερβάν-     δου τοῦ πε-     ριβλ(έπτου) κόμ(ητος) καὶ ἄρ-     χοντ(ος) 5  ἐγ[έ]νε-     το [ἐ]ξά-     γι(ο)ν

2  ἐγένε-     το ἐξά-         γι(ο)ν ΛΥΚΕ 4  [ἐ]γέ[νε]το     [ἐξ  ά-]     [γ]ι(ο)ν ΛΥΚ 6  ΜΗ  ∶  Γ̣     Μ         Δ ΙΚ̣ ΙΝ

Horia Slobozeanu transcrie textul numai de pe feţele 1–2; inscripţia de faţă nr. 2 o redă: ἔ(γι)νε τὸ ἐξάγιν λυκε ; J. et L. Robert în Bull. ép.,: ἐγένε(το) τὸ [ou ἐγένετο?] ἐξάγιν (ἐξάγιον). Feţele 5 şi 6 nu sînt redate de Slobozeanu decît în desen; 5 : Ι ΙΝ ΑΥΙ ; 6 : Ν Ι

᾽Εξάγιν pentru ἐξάγιον v. Schwyzer, p. 253 şi următoarele, p. 472; cf. Mihailov, Langue, 54, c .
  Flavius Servandus nu mai este cunoscut din alte documente. Intere­santă şi neîntîlnită pînă acum în Scythia este titulatura κόμης καὶ ἄρχων. Prin cuvîntul ἄρχων se desemna o mare gamă de persoane cu rol conducă­tor. În unele documente el desemnează însă pe guvernatorul provinciei (H. Grégoire, Inscriptions, 100,15, 110,21, 219,8, 240,12, 242, 2, 314,44; cf. Hanton, Lexique, p. 67–68), dux sau praeses şi aceasta trebuie să fie semnificaţia din documentul nostru. Spre această interpretare ne îndeamnă şi epitetul περίβλεπτος = spectabilis, care se acorda şi conducătorilor militari din provincii (duces. În cazul nostru, Fl. Servandus trebuie con­siderat numai dux, fiindcă potrivit datelor din Not. dign. şi altor ştiri praesides nu aveau titlul de spectabiles (Enßlin, RE, Suppl. VIII, 1956, col. 605–614), ca duces. Not. dign., Or., XXXIII, 15, menţionează un dux Scythiae cu titlul de spectabilis. Se admite, în general, că acest epitet se acorda demnitarilor de rang ecvestru, formînd categoria a II-a pe scara onorurilor (secundi ordinis). Duces n-au primit acest titlu decît în anul 409, sau chiar cîţiva ani mai înainte, dar în nici un caz mai tîrziu de 412–413 (v. Guido Clemente, Notitia Dignitatum, Cagliari, 1968, p. 175–186). În cursul secolului al IV-lea duces ai provinciei Scythia purtau titlul de viri perfectissimi (v. nr. 1, 2, 238) pînă în timpul lui Valentinian–Valens, şi apoi viri clarissimi (v. nr. 233). Pe de altă parte, cu toate că epitetul spectabilis se întîlneşte şi în secolul al VI-lea el a fost caracteristic secolului al V-lea. În secolul al VI-lea el e mai rar şi, de obicei, însoţit de alte cuvinte mai pompoase (v. Koch, Beamtentitel, p. 10–34; Enßlin, RE, III, A, 1929, col. 1552–1568; Hanton, Lexique, 116–117; Jones, Later Roman Empire, I, p. 48, 106, 378, 379; II, p. 527 şi urm.). De aceea acest element conţine o indicaţie asupra cronologiei inscripţiei pe baza căruia ea trebuie încadrată în secolul al V-lea.
   Celălalt titlu de comes, pe care-l poartă Fl. Servandus, putea să-l aibă pur onorific sau îndeplinind o funcţie administrativă. În primul caz Fl. Servandus ar fi un comes rei militaris, deci un dux onorat cu titlul de comes şi care cumula, ca în alte provincii (Armenia, Isauria, Mauritania, Tripolitana, v. Seeck, RE, IV, 1901, col. 654, 662–664; V, 1905, col. 1869–1877), puterea civilă cu cea militară (Hanton, Lexique, p. 96–98;
   Jones, op. cit., 608, 609). În cel de-al doilea caz ar fi putut îndeplini şi funcţia de comes commerciorum, lucru care îl va fi determinat pe Fl. Servandus să instituie exagiul. Un comes commerciorum pentru Scythia este menţionat de Not. dign., Or., XIII, 8. În provinciile de graniţă s-a simţit nevoia instituirii acestor comites, pentru a împiedica traficul de mărfuri din imperiu, spionajul prin negustorii străini, precum şi fuga romanilor la popoarele străine (Seeck, RE, IV, 1901, col. 643–644). Scythia era în această situaţie, iar Valens hotărăşte, în tratatul de pace din 369 cu Athanarich, ca schimburile comerciale ale goţilor cu romanii să se facă numai în două locuri (v. nr. 233).
   Exagium este o unitate de măsură (verificare) a monedei de aur numită solidus, în vremea de cînd datează inscripţia, şi a monedei νόμισμα, în epoca bizantină. El reprezenta 1/6 dintr-o uncie şi 1/72 parte dintr-o libra. Avea formă dreptunghiulară sau rotundă şi purta chipul împăra­tului şi a coregenţilor săi, ai comitelui sacrarum largitionum, inscripţia exagium solidi şi uneori atelierul de emitere; despre exagium, v. Ducange, Glossarium ad scriptores mediae et infimae graecitatis, Graz, 1958, s.v., col. 391; Thesaurus linquae latinae, V, 2, 1931–1953, 1154–1155;: Schrotter, Wörterbuch, p. 184; Erich Schilbach, Byz. Metrologie, p. 58, 183, 201, 202, 204, 205).
   Literelor ΛΥKE, care urmează cuvîntului ἐξάγιον, nu le-am găsit un sens. Să însemne λύκειον, adică lician, din Lycia? sau să fie în legătură cu luna Lykeos (Λύκεος) atestată la Callatis (Dacia, 1, 1924, p. 140, nr. 2; cf. Alan E. Samuel, Greek and Roman Chronology. Calendars and Years in Classical Antiquity, München, 1970, p. 89)?
   Nu este destul de limpede ce trebuie înţeles prin ἐγένετο, adică ce a făcut practic Fl. Servandus. A instituit el exagiul din proprie iniţiativă sau a fost doar executantul unor dispoziţii luate la nivel superior? Datele de pînă acum arată că de această problemă se ocupa comes sacrarum largi­tionum, cu sediul la Constantinopol.

87
Muzeul Constanţa, inv. nr. 85. Fragment de arhitravă (sau stîlp de cancelli), găsit la Mangalia în anul 1924; este decorat cu caneluri adînci, rupt la dreapta şi la stînga. La capătul din stînga se mai păstrează o parte dintr-o cruce, înscrisă într-un cerc. La începutul inscripţiei e o frunză de iederă.
Dimensiuni: 0,19 x 0,75 x 0,31 m; înălţimea literelor 0,035–0,04 m.
Secolul al VI-lea.

Theofil Sauciuc-Săveanu, Dacia, 1, 1924, p. 147, 148, fig. 46–47 (desen şi foto) (O. Tafrali, AArh., I, 1, 1927, p. 24, 38, nr. 6 (foto); idem, RA, 21, 1925, p. 271, nr. 6); Beşevliev, Annuaire du Musée National d'archeologie de Plovdiv = Godişnik–Plovdiv, 2, 1950, p. 63, nr. 4 (Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 106, nr. 48); cf. Bull. ép., 1951, 141, 236 a, p. 208–209; 1955, 235; 1961, 783, 835; 1962, 227; Beşevliev, 153; Barnea, Dacia, N. S., 4, 1960, p. 371; Cultura bizantină, p. 99, nr. 10 (text).

De remarcat forma lui lambda (Λ), identică cu a unui Υ răsturnat. Comple­tarea ᾽Ιουστινιανοῦ a fost propusă de Beşevliev, Annuaire–Plovdiv, pe baza unor asemănări cu ştampile pe cărămizi avînd aceeaşi inscripţie, găsite în ruinele unei biserici din Mesembria. Este de presupus că arhi­trava de la Callatis să provină dintr-o basilică.
    Pentru φιλωκτίστης, care, în epoca romană tîrzie, este corespon­dentul lui κτίστης, v. Bull. ép., loc. cit.

88
Muzeul Constanţa, inv. nr. 4920. Capitel de marmură, decorat pe o latură cu o cruce, pe braţele căreia este săpată o inscripţie. La centrul crucii, un cerc. De o parte şi de alta a crucii, cîte o ramură de palmier. Înălţi­mea 0,17 m; lăţimea 0,135 m; înălţimea literelor: 0,02–0,025 m.
Secolele V–VI.

Barnea, Dacia, N.S., 2, 1958, 346, fig. 11,3 a–b (idem, RAC, 45, 1–4, 1969, p. 26, fig. 5,6; Cultura bizantină, p. 108, nr. 44 (foto); Corina Nicolescu, Moştenirea artei bizantine în România, Bucureşti, 1971, fig. 15 (foto)).

Α  Ω Εὐσταθίου

"(Lucrarea sau darul) lui Eustatie".

Numele poate indica pe donator sau pe meşter, care a proiectat sau înde­plinit lucrarea.

---

89
Capitel descoperit în săpăturile de la edificiul romano-bizantin din colţul de nord-est al cetăţii (interpretat de O. Tafrali ca therme, de Dinu Theodorescu, ca bazilică creştină). Azi dispărut. Pe acest capitel ar fi fost săpată o inscripţie "à l'époque où les chrétiens essayerent à employer les chapiteaux et les colonnes des bains pour la construction d'une église". Lipsesc alte precizări.
Secolul al VI-lea

O. Tafrali, AArh. I, 1, 1927, p. 38, nr. 15 (fără foto sau desen).

EΠTP

După Tafrali: ἐπ(ί)τρ(οπος) sau ἐ(πίσκοπος) Π(έ)τρ(ος)

---

90
Patru fragmente (a–d) dintr-o placă de marmură, aparţinind probabil aceleiaşi inscripţii versificate. Locul de descoperire este incert. Horia Slobozeanu, care poseda fragmentul a în colecţia sa, acum intrat la Muzeul din Constanţa inv. nr. 15944, socotea că ar proveni de la Mangalia. Frag­mentele b, c se păstrează în Muzeul din Constanţa, inv. nr. 1463, şi nu li se cunoaşte locul de provenienţă; fragmentul d, păstrat la MNA., L, 797, ar proveni, după CIL, III, 12504, de la Constanţa. Mai probabil este că toate fragmentele au fost descoperite la Callatis, fiindcă Horia Slobozeanu cunoştea bine locul de provenienţă al obiectelor din colecţia sa. Scriere adîncită, cu litere frumos săpate, înălţimea literelor la toate fragmen­tele: 0,035 m. La sfîrşitul unor cuvinte se află cîte două puncte sau un punct.
Dimensiuni:   a 0,29x0,32x0,045–0,055 m;   b–c 1,39 X 0,15 X X 0,04 m;   d 0,18 x 0,10 x 0,045 m.
Secolul al IV-lea.

Fragmentul a: inedit; fragm. b, c: N. Gostar, St. cl., 5, 1963, p. 309–310, fig. 13 (foto) = idem, Monumente Scythia Minor, p. 91–92, fig. 13 (foto); fragm. d: CIL, III, 12504 = GLE, 2249 (ar aparţine, după Hans Krummrey, din Berlin, aceleiaşi inscripţii; comunicare prin scrisoare).

a  . . . . . i sic res . . . . . . . .        . . . . . . . rtalitatis        per . . . . . . . rtet        explente . . . . . . m    5  et postea . . . [su]mius        mitta . . . . . . . atque his        q . . . . . . . I saecu . . . b–c  . . . . . . . . . . . . . . .        . . . . . . . esse e duobus        au. . . . . . . . . (primus) sis        qui haec fa . . . . . . . . ari        et aegrit . . . . . . . . . . .        . . . . . . . . . . . . . . .        d ? su]peri qu        pa]rva qui[dem ?

fragm. b, c: în r. 3 Gostar observă după AEGRIT încă un T şi întregeşte aergitate; H. Krummrey, după fotografie, socoate a fi văzut un A sau V şi întregeşte aegritas sau aegritudo;
fragm. d; r. 1, de la prima literă se păstrează bucla lui P; r. 2, după I o hastă verticală, care poate fi de la D.
   O întregire şi o traducere a textului sînt imposibile. E foarte probabil că fragmentele au făcut parte dintr-o poezie funerară în amintirea unui bărbat, cum ar sugera, poate [su]mtus.

Fragm. a

2 immo]rtalitatis sau immo]rtalitates, cuvinte neîntîlnite în CLE şi la Diehl. În poezie e frecvent folosit immortalis; Diehl, 391,7: immortaliseris; 2375: nemo immortalis; 1714,26: immortale decus şi mortalis; 1517,2: fonte sacro renovat mortalia membra; cf. 3346, 1117 adn., 316,9, 1044,5: mortalia linquemus; 1062 b, 6: mortalia mu[t]ans perpetuis etc.

3. explere folosit mai cu seamă pentru a indica vîrsta, v. CLE, 378,2, 719,2, l590,4; cf. 717,2, l852,4; Diehl, 1728: Florentia virgo Χρι, vix. ann. XXI et vita brevi explevit tempora multa (= multos annos) obdormivit in pace Iesu quem dilexit.

5. [su]mtus, cf. Diehl, 990,1: suscipe terra, tuo corpus de corpore sumtum; 1062, b, 9: rustica quin etiam pro Xρ̄ο [mu]nia sumens; 201, A, 12: sumere cum meritis praemia firma dei.

7. (după Krummrey) ar putea fi întregit: [i]n saecu[lum, a, o]; cf. CLE, 719,15, 718,3, 730,10, 734,7, 748,8, 756,4, 767,6, 789,3, 792,5,6, 795,15, 878,5, 1858 la sfîrşit, 2205,2, 2206,5, deşi şi un genitiv ar fi posibil ca în CLE, 3, 1381, 14. Multe exemple se găsesc şi la Diehl, III, p. 401–402: vixit in seaculo nr. 53, 116, 146 etc.

Fragm. b, c.

3. aegritas cuvînt foarte rar; nici un exemplu în CLE şi Diehl. Îl întîlnim totuşi în literatura creştină începînd cu secolul al III-lea (Ps. Cypr. Adv. jud. 5, cu sensul de boală v. Thesaurus linguae lat. s.v.)

---

91
Muzeul Mangalia. Cruce de calcar cochilifer, descoperită în vara anului 1960, cu ocazia unor lucrări de sistematizare a oraşului, în zona în care a fost construit noul Spital balnear, în apropiere de moschea şi cimitirul turcesc. Faţă de incinta romană din secolele III–IV, locul descoperirii se pla­sează în exteriorul ei, spre sud, la cea 200 m. Crucea este ruptă în două bucăţi, iar braţul de jos este incomplet. Pe o faţă poartă o inscripţie greacă (a), pe cealaltă, una latină (b).
Dimensiuni: 0,56 x 0,52 x 0,12 m; înălţimea literelor: 0,035–0,05 m.
Secolul al VI-lea.

a Φῶ[ς]    Ζωή    "Lumină"    "Viaţă"

b Hic    fa-    cta    est    ora- tio episcoporum    Ste-    fa-    ni . . .

   "Aici s-a făcut rugăciune spre pomenirea episcopilor Ştefan . . ."

Oratio este corespondentul latin al lui εὐχή = rugăciune adresată lui Dumnezeu, direct sau prin intermediul sfinţilor, pentru mântuirea oame­nilor (Diehl, 2323–2387; IGLSyr., 1587, 1589–1594, 1682, 1813 etc., v. şi inscripţia de la Tomis, nr. 35; cf. Paul-Albert Février, RAC, 42, 1966, p. 184). Rugăciunea este făcută fie de persoanele încă în viaţă, fie prin mijlocirea altora, în cazul că primele au decedat. Rugăciunea (oratio) de care vorbeşte inscripţia callatiană, a fost săvîrşită în amintirea episco­pului Ştefan, singurul nume păstrat pe piatră, dar mai era menţionat cel puţin încă unul. E mai puţin probabil că rugăciunea a fost făcută de Ştefan împreună cu un coleg. Ambele posibilităţi sînt justificate din punct de vedere gramatical, dar cuvintele Φῶς–Ζωή se întîlnesc mai cu seamă pe inscripţiile funerare, ceea ce ne îndeamnă să optăm pentru prima inter­pretare.
   Episcopii defuncţi erau pomeniţi, în primul rînd, în rugăciunile pe care biserica le făcea în amintirea morţilor, mai ales cînd ei, în timpul vieţii, nu dăduseră semne de ezitare sau abatere de la dreapta credinţă. (Réne Aigrain, L'hagiographie. Ses sources, ses méthodes, son histoire, Paris., 1953, p. 13–15). Sfîntul Cyril al Ierusalimului precizează clar (Catech.. myst., V, 9, PG, 33, col. 1116) locul episcopilor în rîndul celor pomeniţi în timpul liturghiei şi anume ei urmează patriarhilor, profeţilor, aposto­lilor, martirilor şi sfinţilor părinţi: Εἶτα καὶ ὑπὲρ τῶν προκεκοιμημένον ἁγίων Πατέρων καὶ ἐπισκόπων καὶ πάντων ἁπλῶς τῶν ἐν ἡμῖν προκεκοιμημένων μεγίστην ὄνησιν πιστεύοντες ἔσεσθαι ταῖς ψυχαῖς, ὑπὲρ ὧν ἡ δεήσις ἀναφέρεται, τῆς ἁγίας καὶ φρικωδεστάτης προκεκειμένης θυσίας.
   Locul unde s-a făcut pomenirea nu poate fi precizat. Adverbul hic nu ne ajută să-l determinăm. E de presupus însă că rugăciunea s-a făcut într-o construcţie funerară, într-un oratorium sau cimitir. Pomenirea va fi fost prilejuită de aniversarea morţii unui episcop sau de vreo sărbătoare. Acest eveniment a atras după sine şi punerea crucii cu inscripţie.
   Importanţa inscripţiei rezidă în faptul că ea ne atestă, pentru prima, oară, episcopi în alt oraş al Scythiei decît Tomis. Problema existenţei mai multor episcopate în Dobrogea a fost mult dezbătută şi inscripţia, noastră callatiană aduce o contribuţie esenţială la rezolvarea ei. Totodată inscripţia constituie un argument foarte important pentru autenticitatea datelor Not. episc. a lui Carl de Boor, atît în ce priveşte provincia Scythia cît şi alte regiuni din Imperiul roman tîrziu (v. Em. Popescu, Contributions à la géographie historique de la Péninsule Balkanique aux V^e–VIII^e siècles de notre ère, Dacia, N.S., 13, 1969, p. 403–415 şi lucrarea noastră, în manuscris Contribuţii la geografia istorică a sud-estului european, în secolele V–VIII, cap. IV). De mai multe episcopate în Scythia, şi, între ele, şi de Callatis, vorbeşte Not. episc. a lui Carl de Boor (p. 531–532,. nr. 674–694), dar autenticitatea ei a fost contestată de mai mulţi învăţaţi (în special de L. Duchesne, Les anciens évêchés de la Grèce, în Mélanges d'archéologie et d'histoire, 15, 1895, p. 375–385). În lucrările noastre amin­tite am dezbătut pe larg această problemă, în lumina unei bogate docu­mentări arheologice, epigrafice şi literare, ceea ce ne-a dus la concluzia că datele Not. episc. a lui De Boor, privind existenţa a încă 14 episcopate în Scythia, în afară de Tomis, sînt reale şi că ele au fost întemeiate în tim­pul lui Anastasius I (491–518). De aceea în cadrul problemei organizării administrative a bisericii din Scythia, inscripţia callatiană este de o deose­bită importanţă.

---

92
MNA, L, 168. Stelă de calcar cu fronton şi chenar simplu, descoperită la Mangalia. Pe latura stîngă, sus, la fronton, are o scobitură, iar faţa scrisă e vătămată pe alocuri.
Dimensiuni: 1,05 x 0,36 x 0,15 m; înălţimea literelor: 0,025 m.
Secolele V–VI.

Tocilescu, AEM, 11, 1887, p. 32–33, nr. 31; Netzhammer, Altchristl. Skythien p. 412, nr. 32; Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 89, fig. 16 (desen), p. 105–106, nr. 45 (text. trad., bibl.); cf. Vulpe, HAD, p. 348.

Συνπλίκιος υἱ-     ὸς Κασσιανοῦ     Σύρος τῶ γένι     νομικὸς τὴν  5  ἐπιστήμην     καὶ ἡ τοῦ αὐτοῦ     γυνὴ Μελιτὶς     θυγάτηρ Αἰδε-     σίου, ἐκ προγό- 10 νων εὐγενεῖς     χρόνοις πολ-     λοῖς καλῶς     συνβιώσαντες     καὶ ἐν γῆρα τιμίω 15 προβεβηκότες     μεταξύ δικαίων     ἐφ᾽ἐλπίδι ἀνασ-     τάσεως [ἐν]θάδ[ε]     ἥκαμεν ζω- 20 ῆς αἰωνίου ἀπολαύ-     σε[ω]ς

18. primele două litere şi ultima din cuvîntul ἐνθάδε nu sînt date de Tocilescu între paranteze, ceea ce însemnează că la prima editare a documentului ele erau vizibile; 20–21. Tocilescu presupune că ultimul cuvînt a fost adăugat mai tîrziu.

"Simplicius, fiul lui Cassianus, de neam sirian, şi ca pregătire jurist, şi soţia acestuia Melitis, fiica lui Aedesius, avînd strămoşi nobili, au trăit mulţi ani şi au cunoscut o bătrîneţe cinstită; acum am ajuns printre cei drepţi, în nădejdea învierii şi a fericirii vieţii veşnice".

1–2. Simmplicius (-ia), nume roman, este frecvent în inscripţiile creştine, v. Diehl, III, p. 149–150; Gose, Katalog, 58. Κασσιανός, nume frecvent în Siria (de pus în legătură cu epitetul Κάσιος al lui Zeus; IGLSyr., 250, 942, 1080, 1118, 3, 1254, 1634, 2730, 2935). La Atena, v. Bull. ép., 1934, p. 220; 1936, p. 359, dar şi în Egipt, cf. Preisigke, Namenbuch, s.v.; Foraboschi, Onomasticon acterum (s.v.).

3. Pentru problema sirienilor în Scythia Minor, v. nr. 48, Barnea, Pontica, 5, 1972, p. 255–256; în Bulgaria: Beşevliev, 8, 97, 99, 117 etc.

4. νομικός = jurist, singura menţiune de acest fel în Scythia; pentru rolul juriştilor în oraşul romano-bizantin, v. D. Claude, Byz. Stadt, p. 152; cf. A. Dain, Formules de "commission" pour un "exarchos", RÉB, 16, 1958, p. 166–182.

7. Μελιτὶς nume neînregistrat pînă acum de lexicoanele onomatologice (Preisigke, op. cit. Forabosehi, op. cit. etc.). Melita şi Meletios sînt însă atestate în Egipt (Preisigke, op. cit., s.v.; Foraboschi, op. cit.: Meletios, Melitas, Melitios), dar şi în Boetia şi Athena, sub forma Melita, Melittax, Melissa, Melissos, în inscripţii greceşti (Bull. ép., 1934, p. 220; 1959, 184, p. 193.

8–9. Αἰδέσιος, nume atestat în Palestina (Bull. ép., 1956, 340).
16. μεταξὺ δικάιων de comparat cu μετὰ τῶν δικέων dintr-o inscripţie de la Tomis, v. nr. 44.

20–21. ἀπολαύσις, la Pergam şi în Siria, v. Bull. ép., 1951, 227, p. 198.

---

93
MNA, L, 524. Stelă de calcar, descoperită la Mangalia. Faţa scrisă, greu citibilă. Din punct de vedere paleografic este caracteristică forma lui M.
Dimensiuni: 1,175 x 0,50 x 0,22 m; înălţimea literelor: 0,06–0,09 m.
Secolele V–VI.

Tocilescu, AEM, 14, 1891, p. 36, nr. 92 (Netzhammer, Christl. Altertümer, p. 167; idem, Alichristl. Skythien, p. 412, nr. 31; Barnea, St. teol., 6, 1954. p. 106. nr. 46. fig. 17 (text, trad., bibl. şi desen)); cf. Pârvan, Contribuţii, p. 65.

᾽Ενθά-    δε καθ-    άκιτ-    ε Μαρ- 5 κία    και Νι-    κομή-    δια

   "Aici odihneşte Marcia şi Nicomedia".
Înscrierea literei Θ, în loc de T, în cuvîntul καθάκιτε se explică prin fenomenul de înlocuire a unei surde sau sonore printr-o aspirată şi invers, întîlnit în inscripţii, v. Mihailov, Langue, § 28, 33,1; pentru ι in loc de ει şi ε, în loc de αι, în acelaşi cuvînt, v. nr. 5, 18, 37, 41, 42, 1, 44, 45, 48 etc.
   Marcia este frecvent întîlnit în inscripţiile creştine, mai ales în cele latine, v. Diehl, III, p. 105.
Νικομήδια, formă provenită probabil din Νικομήδεια, care ar fi cores­pondentul feminin al numelui Νικομήδης sau din adjectivul Νικομηεδεύς (cel din Nicomedia), v. Pape-Benseler, II, p. 1007; Bechtel, p. 313, 332.

---

94
Muzeul Constanţa, inv. nr. 61. Braţ de cruce din marmură, descoperit în condiţii necunoscute, la Mangalia, probabil după anul 1944; poartă inscripţie pe ambele feţe (a, b). .
Dimensiuni: 0,18 x 0,13 x 0,07 m; înălţimea literelor: 0,02–0,03 m.
Secolul al VI-lea.

Barnea, St. teol., 17, 1965, p. 148–149, fig. 13 (foto).

a in mor-      te re-      [surrectio?] "În moarte stă învierea"

b    [Φῶς]    Ζ[ωή] "Lumină. Viaţă"

Ideea exprimată de textul astfel întregit pare asemănătoare cu cea din inscripţia de la Trópaeum, v. nr. 173.
   Formula Φῶς–Ζωή este întîlnită şi în alte inscripţii din Scythia; pentru semnificaţia şi rolul ei apotropaic, v. Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 68–68 şi 96 nr. 3; idem, Dacia, N.S., 1, 1957, p. 272 şi nr. 91 din volu­mul nostru.

---

95
MNA, L, 880. Fragment din braţul unei cruci din marmură cu inscripţie pe ambele feţe (a, b), descoperit la Mangalia.
Dimensiuni: 0,13 x 0,17 x 0,07 m; înălţimea literelor: 0,025–0,045 m.
Secolele V–VI.

Tocilescu, AEM, 14, 1891, p. 36, nr. 93; Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 106, nr. 47.

a  Ζ[ωή] b  [ἀ]θάνα[τος?]     ᾽Ι(ησοῦς) Θ(εός)?

Barnea: [ἀ]θάνα[το] . . . .  ᾽Ιω(άννης)

      "Viaţă".
      "Nemuritor, Iisus Dumnezeu?".

---

96
Muzeul Mangalia, inv. nr. 342. Ulcică din ceramică descoperită în anul 1959 în necropola din secolul al IV-lea e.n., aflată la sudul oraşului Manga­lia. Pereţii sînt foarte subţiri, încît utilizarea vasului în viaţa de toate zilele pare imposibilă. El face parte din categoria vaselor confecţionate special pentru a fi depuse în morminte. Pe gît poartă inscripţia zgîriată în pasta crudă.
Înălţimea: 0,19 m; diam. gurii: 0,05 m.
Secolul al IV-lea.

Tύχη "Noroc".

   Formula, aflată atît de des în fruntea inscripţiilor greceşti din epoca greacă şi romană, trebuie să fie o urare pentru defunct sau să numească chiar pe zeiţa Fortuna, în care greco-romanii credeau că le asigură o viaţă fericită în lumea de dincolo (Cumont, Symbolisme, p. 77 n. 1, 80, 337). Alt vas identic a fost descoperit în aceeaşi necropolă (informaţie Constantin Preda) şi se păstrează la MNA. La Histria a fost descoperit, în săpăturile din sectorul X, prin anii 1956–1957, un altul identic (inedit).

---

97
MNA. Ulcică descoperită în 1967 în necropola romană-tîrzie de la sud de oraşul Mangalia, ca inventar funerar în mormîntul 174. Pereţii sînt din pastă roşie, bine arsă şi foarte subţiri; piciorul îngust şi buza în formă de pîlnie. Pe pîntec, decor din caneluri înguste, orizontale, iar pe umăr, inscripţia zgîriată în pasta crudă.
Secolul al IV-lea.

Informaţie: Constantin Preda.

Zοή "Viaţă"

Vasul se încadrează în categoria obiectelor confecţionate special pentru a fi depuse în morminte. Piciorul îngust, care abia permite aşezarea vasului, şi fragilitatea pereţilor pledează pentru acest lucru. Vase identice, cu sau fără inscripţie, s-au descoperit în multe necropole din Scythia Minor (v. nr. 56, 57, 58, 96).

   Inscripţia conţine urarea ca defunctul să-şi continuie viaţa în lumea de dincolo.

   Ο pentru Ω se întîlneşte în numeroase inscripţii; v. nr. 51, 181, 228, 252, 444, etc.

---

98
Dispărut. Fost în colecţia N. Roşculeţ. Tipar din piatră pentru capace de vas cu inscripţie, descoperit la Mangalia. La centru are o gaură, în care intra minerul; de jur împrejur sînt trei benzi concentrice, una din ele fiind ornamentată în formă de dinţi de fierăstrău, care alternează cu puncte. Celelalte două benzi au inscripţia.
Diam.: 0,14 m; grosimea: 0,26 m.
Secolele V–VI.

O. Tafrali, AArh. I, 1, 1927, p. 38, nr. 7, fig. 37 (foto) (Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 106, nr. 49); cf. Barnea, Dacia, N.S., 9, 1965, p. 411–412, nr. 4.

† ΙΩΑΝ † ΚΥΡΑ ΔΟΣ ΚΥΒΔΑ ΛΕΦΑΑ ΠΟΜΑ

Fotografia publicată este neclară, de aceea, bazîndu-ne numai pe lectura lui Tafrali, propunem: (†) ᾽Ιωάν(νι) † Κύραδος Κύ(ριε) β(οή)θ(ι), ᾽Αμήν. Λάβε Πõμα.

"Ajută Doamne lui Ioan, fiul lui Kyras. Amin ! Ia capacul".

Tafrali: ᾽Ιωάν(νις) Κύραδος λεφάαπομα; ultimul cuvînt e înţeles de Tafrali: λίφος = λαῖφος = "mauvais vêtement, haillon, voile de vaisseau" şi πομα = πῶμα = bouchon, couvercle de vase, de tonneau". Sensul cuvîntului ar fi: "instrument employé pour attacher les voiles à leur cordes, ou un couvercle quelconque, ou même un objet liturgique, une sorte de moule pour le pain bénit".
   Pentru Ο în loc de Ω, în πῶμα, v. nr. 51, 181, 228, 252, 443 etc.
   Numele Κύρας se mai întîlneşte pe un capac de vas de la Callatis (v. nr. 99).
   Tiparul de capace de vas ne arată că, la fel ca şi în alte cazuri, de exemplu la opaiţe sau vase, la Callatis şi în alte centre ale Scythiei Minor se produceau pe loc asemenea obiecte pentru uzul casnic (cf . Barnea, Dacia, N.S., 9, 1965, p. 413, fig. 1, 8–9, şi fig. 3,1).

---

99
MNA. Fragment dintr-un capac de vas din lut ars, descoperit la Callatis. Pe margine are un decor realizat dintr-o linie, care face bucle. Urmează inscripţia în relief (a), scrisă invers şi precedată de o cruce; apoi un cadru rectangular, în care este o a doua inscripţie (b), greu lizibilă, şi locul unde era fixat minerul. Dimensiunile literelor la inscripţia a: 0,01–0,018 m.
Secolele V–VI.

Barnea, St. teol., 6, 1954, p. 107, nr. 50, fig. 18 (desen, text, şi transcrierea inscripţiei a); idem, Dacia, N.S., 9, 1965, p. 413, nr. 4, fig. 1,7 (foto); cf. Cultura bizantină, p. 161, nr. 264 (foto).

a   † Κύραδος b   ΟΠΑΡΚΛΙ?

Numele Κύραδος, genitivul de la Κύρας, trebuie să indice pe fabricant (ceramist), v. şi nr. 98.

---

100
MNA. Tipar pentru capace de vas (a) şi capac făcut după acest tipar (b), ambele descoperite la Callatis. Lucrate din pastă gălbuie, au pe partea superioară două cercuri concentrice, în jurul minerului circular. Spaţiul liber între cele două cercuri concentrice este ornamentat cu liniuţe şi puncte, între care se află şi litera K, de două ori.
Secolele V–VI.

I. Barnea, Dacia, N.S., 9, 1965, p. 413, nr. 4, fig. 1,8–9 (foto).

K         K

Literele ar putea indica numele Κύραδος (la genitiv), adică pe ceramist, cunoscut din inscripţiile nr. 98, 99, sau Κ(ύριε) . . (= Doamne)?

---

101
Colecţie particulară. Fragment dintr-un tipar de capace de vas, descoperit la Mangalia. La centru, o gaură în care intra mînerul de formă tronconică, apoi două cercuri concentrice, între ele litera A, de două ori, o pasăre, probabil porumbel, şi alte resturi de litere indescifrabile.
Secolele V–VI.

I. Barnea, Dacia, N.S., 9, 1965, p. 413, nr. 4, fig. 1,10 şi 3,2 (foto şi desen).

A  A

---

102
Colecţia I. Harduveli. Fragment dintr-un capac de vas, din lut ars. În centru se păstrează mînerul, înalt de 0,01 m, iar de jur împrejur o bandă între două cercuri concentrice, cu o inscripţie.
Dimensiuni: 0,10 x 0,065 x 0,01 m.
Secolele V–VII

Th. Sauciuc-Săveanu, Dacia, 5–6, 1935–1936, p. 305, nr. 70, fig. 16,3 (foto foarte neclară); cf. Barnea, Dacia, N.S., 9, 1965, p. 413, nr. 4.

X Y M I

Deasupra lui Y a fost zărită de editor o linie verticală, interpretată ca un rest de literă.

---

103
Dispărut. Fragment de capac de vas, din lut ars, rupt în toate părţile. Indicaţiile asupra condiţiilor descoperirii, dimensiunilor etc. lipsesc. Inscripţia este dispusă în cadrul a două benzi concentrice.
Secolele V–VI.

Th. Sauciuc-Săveanu, L'archéologie en Roumanie, L'Académie roumaine. Connaissance de la terre et de la pensée roumaines, IX, Bucarest, 1938, p. 68 şi fig. 106 (foto).

C C P

Resturile de litere din banda exterioară nu se pot citi.

---

104
MNA. Fragment dintr-un capac de vas din lut ars, descoperit la Mangalia în anul 1959, cu ocazia unor lucrări edilitare. În centru se află mînerul circular şi rotunjit la capăt. De jur împrejurul mînerului, în cadrul unei benzi, mărginită de o linie în relief, se află inscripţia. Pe margine, o altă bandă, decorată cu linii buclate.
Dimensiuni: diam.: 0,065 m; grosimea: 0,01 m; minerul înalt de 0,03 m; înălţimea literelor: 0,01 m.
Secolele V–VI.

Θ̣ΕΣΥΦ̣

Un alt exemplar, executat în acelaşi fel (decor identic) şi desigur în acelaşi atelier, v. nr. 105.

---

105
MNA. Fragment dintr-un capac de vas, din lut ars, descoperit la Mangalia, în anul 1959, cu ocazia unor lucrări edilitare. Decorul ca nr. 104. A fost desigur lucrat în acelaşi atelier. Lungimea maximă: 0,10 m; gros.: 0,015 m; înălţimea literelor: 0.01 m.
Secolele V–VI.

sau ultima literă cruce

---

106
MNA. Fragment de capac de vas din lut ars, descoperit la Mangalia în anul 1959, cu ocazia unor lucrări edilitare. Pe margine are un decor format dintr-o linie în zigzag (ca dinţii unui fierăstrău), în care se intercalează puncte. Inscripţia este încadrată în două benzi, în jurul mînerului, azi rupt. Se pare că inscripţia din banda exterioară (a) trebuie citită de la stînga la dreapta, iar cea din banda interioară (b), invers. La sfîrşitul primei inscripţii pare a fi o cruce, înscrisă într-un cerc. Prima literă pare ω (sau E), după care, din cauza impurităţii pastei, a fost imprimat foarte slab un M.
Lungimea maximă: 0,065 m; gros.: 0,015 m, înalţ. literelor: 0,008–0,01 m.
Secolele V-VI.

a  [Λάβε π]ῶ[μ]α ΑΔ̣ †    "Ia capacul . . ..". b  [ἐ]λε(ή)σ̣[ον Κ(ύριε)?]    "Îndură-te, Doamne"?

---

107
Dispărut. Fragment dintr-o inscripţie descoperit la Mangalia înainte de anul 1927. Tafrali: "fragment d'une inscription de basse époque chrétienne, aujourd'hui, je crois, à Cernăuţi".
Secolele V–VI.

O. Tafrali, AArh., 1,1, 1927, p. 39, nr. 22 (fără foto sau desen).

Transcriere în capitale a lui Tafrali:

ΠΡΟΦΙΡ[ΙΣ]  ΑΠ

Ar fi vorba de numele Πόρφιρ[ις] cu metateza lui O ? Acest nume ne mai este atestat la Salsovia, v. nr. 273.

---

Înapoi

Sus