Weiss, Dobrudscha, p. 38, 48; Vulpe, HAD, p. 195–196, 311 şi passim; P. Polonic, Natura, 24, 1935, 7, 22; Gr. Florescu, SCIV, 2, 1951, p. 125–135; idem, loc. cil., 9, 1958, p. 342–348; Şt. Constantinescu, loc. cit., p. 349–355; Vulpe–Barnea, DID, II, passim; TIR, L, 35, p. 33.
233
MIRSR, inv. nr. 18710 (fostă la MNA, L, 1038). Partea din dreapta, a unei plăci de marmură cu inscripţie, spartă în trei bucăţi; alte trei mici fragmente, dintre care două din partea scrisă, s-au pierdut după descoperire. Inscripţia a fost găsită în anul 1868 de nişte ţărani, care au îngropato la loc. Pînă la redescoperirea şi publicarea, în 1882, de către Gr. Tocilescu, textul a fost cunoscut de către specialişti numai după copia inexactă a ţăranilor si ca urmare inscripţia a fost atribuită pe rînd împăraţilor Gallienus, Constantin, Constantiu. Cîmpul inscripţiei e încadrat într-o ramă profilată. La sfîrşitul rîndurilor l, 2, 4, sînţ frunze de iederă.
Dimensiuni: 0.59 x 0,85 X 0,10–0,15 m; înălţimea literelor: 0,045–0,05 m.
Anul 369.
Desjardins, Annali dell'Instituto di corrispondenza archeologica di Roma, 4, 1868, p. 102–104, nr. 110 (reproduce copia ţăranilor şi atribuie inscripţia lui Gallienus); Th. Mommsen, loc. cit., p. 432–435 (pe baza textului lui Desjardins atribuie inscripţia lui Constantin); Gardthausen, Hermes, 17, 1882, p. 251–267 (o atribuie lui Constantin); Tocilescu, AEM, 6, 1882, p. 47–51 (o atribuie lui Valens şi toţi după el); Th. Mommsen, Die Inschrift von Hissarlik und die römische Sammtherrschaft in ihrem tutelaren Ausdruck, Hermes, 17, 1882, p. 523–524 = Gesammelte Schriften VI, p. 307 şi urm.; CIL, III, 6159 = 7494; Heinrich Scholze, De temporibus librorum Themistii, Gottingen, 1911 (Diss.), p. 34–35; ILS, 770 şi add. vol. III, p. CLXXVII; Fiebiger-Schmidt, Inscriftensammlung, nr. 167; cf. Pârvan, Salsovia, p. 40; Th. Mommsen, Hermes, 24, 1889, p. 267–269; Patsch, Beiträge, p. 49; Vulpe, HAD, p. 311–312; L. Schmidt, Geschichte der deutschen Stämme bis zum Ausgang der Völkerwanderung. Die Ostgermanen, München, 1941, p. 231; Assunta Nagl, RE, VII, A 2, 1948, col. 2110; Barnea, SCIV, 18, 1967, p. 569; D. Hoffmann, Bewegungsheer, p. 229; Em. Popescu, Dacoromania, 1, 1973, p. 71, fig. 1 (foto).
|
[D(ominus) n(oster) invictissimus princeps Fl(avius) V]alens victor maximus triumfator
[semper Aug(ustus) in solo barb]arico victis superatisque Gothis [ingreunte item in victorias illa]s tempore feliciter quinquennaliorum [hunc burgum a fundamentis] ob defensionem reipublicae extruxit 5 [labore . . . . . . . . devotissi]morum militum suorum Primanorum [et . . . . . . . . . . . commissor]um cure Marciani trib(uni) et Ursicini p(rae)p(ositi) semper vestri [ . . . . . . . . . . . . adiuvante Fl. Ste]rcorio viro clarissimo duce |
1. CIL, III, 6159, Desjardins : Imp. Caes. L. Licinius Galii]enus; Mommsen, Annali: Imp. Caes. Fl. Val. Constantin]us; Garthausen : Imp. d.n. Fl. Iul. Consta]ntinus; Tocilescu şi apoi toţi după el: . . . . . . . V]alens; 2. Desjardins, Mommsen, Annali, CIL, III, 6159: semper Aug. in Illy]-rico; Gardthausen : Aug. cum rege Aria]rico; Mommsen, CIL, III, 7494, Hermes, 17, p. 524, Tocilescu, ILS : in fidem recepto rege Athan]arico; Domaszewski apud Scholze, op. cit. p. 34–35 : in solo barb]arico, admis deDessau, ILS, add., Patsch, Feibiger-Schmidt, Assunta Nagl, Hoffmann ; 3. Mommsen, Annali = CIL, III, 6159 : hunc burgum] tempore feliciter; Desjardins : feliciter; Gardthausen : in Sarmatarum terra] tempore feliciter ; Mommsen, Hermes, 17, 1882, p. 524 : ingreunte item in illa]s tempore feliciter; 4. Desjardins: praesidium]ob defensionem; Mommsen, Annali, şi CIL, III, 6159 : . . . a fundamentis] ob defensionem; Mommsen, Hermes, 17, CIL, III, 7494, ILS : hunc burgum] ob defensionem; Gardthausen: hune burgum a fundamentis J ob defensionem; Fiebiger-Schmidt, Patsch, ca Gardthausen; 5. Desjardins: manu . . . fidelissi]morum; Mommsen, Annali, CIL, III, 6159 : labore. . . fidelissi]morum; Tocilescu, Mommsen, Hermes, 17, CIL, III, 7494, ILS : labore. . . . . devotissi]morum; Fiebiger-Schmidt, Patsch, Hoffmann: manu. . . . devotissi]morum; Tocilescu, Mommsen, ILS, Fiegiger-Schmidt, Patsch, Hoffmann: [et. . . . . . commissorum; Gardthausen : et equitum Stabl. s]ub cura; Tocilescu : et equit. Stables. (?) commiss]orum; 7. Desjardins: pp = primipilus; 8. Desjardins, Mommsen, Annali, CIL, III, 6159: Ste]rcorio; Gardthausen : ordinante etiam Ster]corio; Tocilescu: insistente Fl. Ste]rcorio; Mommsen, Hermes, 17, CIL, III, 7494: ordinante Fl. Ste]rcorio; Fiebiger-Schmidt, Patsch, Hoffmann : adiuvante . . .
| "Domnul nostru, neînvinsul împărat Flavius Valens, marele victorios, triumfător, veşnicul Augustus, cel care a învins pe goţi pe pămîntul barbar, avînd aceste victorii pe vremea cînd îşi sărbătorea fericit al cincilea an de domnie, a ridicat din temelii şi această cetate, pentru a servi la apărarea ţării, făcînd aceasta prin munca ostaşilor săi devotaţi din legiunea Primanilor, puşi la treabă prin grija tribunului Marcian şi a prepositului (comandantului) Ursicinus, veşnic în slujba stăpînirii voastre, şi cu ajutorul lui Flavius Stercorius, bărbat de rang ecvestru, ducele (provinciei)". |
1–2. Pomenirea numai a lui Valens singur, fără fratele său Valentinian, cu care era coaugust, este împotriva uzanţei şi explicată de Mommser, Hermes, 17, 1882, p. 540 şi urm., prin aceea că ar fi vorba de o victorie militară repurtată de un singur împărat, la care celălalt nu putea fi asociat. Dacă inscripţia ar fi pomenit numai construirea cetăţii, atunci ar fi fost înscrise numele ambilor împăraţi. Unitatea imperiului şi referinţa la ambii împăraţi este indicată totuşi în inscripţie în r. 6 prin cuvîntul vestri.
2–3. Războaiele cu goţii şi victoria asupra lor, la care se face aluzie, sînt cele din anul 367–369 (Amm. Marc. 27, 4–5 ; Zosim. 4,11). Ambele au fost purtate în stînga Dunării, de aceea întregirea in solo barb]arico, pare mai probabilă decît aceea a lui Mommsen in fidem recepto lege Athan]arico (v. pentru aceste evenimente Patsch, op. cit., p. 43–55; Schmidt, op. cit., p. 231–233 ; E. Stein, Histoire, I, p. 185–186 ; Assunta Nagl, op. cit., col. 2106–2111). Anul al cincilea (quinquennalia) cade între luna martie 368 şi martie 369. Al doilea război cu Goţii, încheiat cu victoria decisivă a lui Valens, a avut loc în vara anului 369, după 5 iulie, iar pacea s-a încheiat la începutul toamnei; despre această pace şi condiţiile impuse barbarilor, între care obligaţia de a face, în viitor, schimburile comerciale numai în două tîrguri (ἐμπόρια), v. Themistius, Or., X, 135, a–d, p. 205–206, în ed. G. Downey, Leipzig, 1965 şi Barnea, op. cit. Inscripţia a fost pusă după terminarea celui de-al doilea război şi, poate, încheierea păcii, deci mult după luna martie, cînd se încheia anul jubiliar al quinquennaliilor. Quinquennalia sînt menţionate, dar ele reprezintă un eveniment întîrziat şi faptul acesta se poate explica, pe de o parte, prin aceea că ele erau un factor de referinţă, pe de alta, pentru că munca de construire a cetăţii începuse, probabil, în timpul anului jubiliar. Războiul din 369 a durat puţin, iar trupele n-au avut răgazul necesar să ridice din temelie o cetate, aşa încît lucrarea a trebuit să înceapă înainte de declanşarea războiului, poate în vara anului 368, cînd împăratul s-a aflat la Vicus Carporum (v. TIR, L, 35, p. 77), asteptînd să pornească războiul. Inscripţia nu a fost pusă însă în 368 (Patsch, p. 49) şi nici în 378 (Tocilescu), ci în 369. Cetatea construită este Cius, azi com. Gîrliciu, nu Beroe (Tocilescu). La opera de construire a cetăţii se referă şi Themistius, Or., X, 136 d, 138 b, p. 163–164, 207–209, cf. Barnea, op. cit., p. 568–569.
4. Pentru formula a fundamentis ob defensionem reipublicae cxtruxit, v. inscripţia de la Tropaeum (nr. 170), iar pentru [commisso]rum, CIL, III, 5670, a: milites. . . . . . cures eius commissi. La construcţia cetăţii au luat parte două corpuri de trupă : 1. milites Primani, care trebuie să fi fost un detaşament specializat în construcţii, din legio palatina Primanorum (Not. dign., Or., 6,45), legiune nou creată din legio I Italica (Hoffmann, Bewegungsheer, p. 229, 230, 232), nu un detaşament al ei sau al legiunii I Iovia (Mommsen, Hermes, 17,1882, p. 527 = Gesammelte Schriften, 6, p. 307 ; Cagnat, Legio, în DA, p. 1091, n. 25 ; Filov, Legionen, p. 84; ILS, 770; Fiebiger-Schmidt, 188, n. 3; Jones, Prosopography, p. 555) şi nici legio I Flavia gemina (Not. dign., Or., 8,40) cum presupun V. Pârvan, (Ulmetum, I, p. 381, n. 6) şi Vulpe (HAD, p. 311, n. 4). E probabil ca aceşti milites Primani să fi fost sub comanda tribunului Marcianus, care, în acest caz, este un tribunus legionis (cf. Grosse, p. 147); despre Marcian v. Jones, Prosopography, p. 555, nr. 9. 2. Cealaltă trupă, al cărui nume nu-l cunoaştem, trebuie să fi fost locală (o vexillatio ?) şi era sub comanda lui Ursicinus praepositus; despre Ursicinus, v. Jones, op. cit., p. 887, nr. 5, iar despre frecvenţa acestui nume in secolul al IV-lea, v. Gardthausen, op. cit., p. 264–267. În acest context de colaborare între o trupă palatină şi una locală de graniţă se poate explica si amestecul ducelui provinciei [Ste]rcorius, sub comanda căruia stătea prepositul Ursicinus. De aceea întregirea adiuvante este de preferat celei de ordinante (cf. nr. 238, 12); despre limita atribuţiilor unui dux, v. Mommsen, Hermes, 24, 1889, p. 267.
Epitetul clarissimus pentru dux apare pentru prima oară aici. Inscripţiile mai vechi (v. nr. 2, 3) dau pe acela de perfectissimus, iar Not. dign., Or., XXXIX, 11, pe cel de spectabilis (v. inscripţia callatiană nr. 86 ; cf. Mommsen, Hermes, 17, 1882, p. 528 şi Annali, 4, 1868, p. 435). 6 e în loc de a în cure, este ca urmare a unui fenomen cunoscut în inscripţii, explicat prin aceea că a neaccentuat se dezvoltă în e, sau că a în silabe deschise trece uneori la ă şi apoi la e (Mihăescu, § 31; Staţi, § 19).
Stercorius–ia este un cognomen derivat de la Stercus, nume peiorativ şi frecvent în inscripţiile latine tîrzii şi creştine. În inscripţiile păgîne se află menţionat pînă acum de cca 15 ori; v. SICV, I, 1, nr. 121, 169, 327; I, 2, p. 55–56, 66; Kajanto, Cognomina, p. 20, 70, 77, 117, 246.
O formulare asemănătoare cu textul inscripţiei noastre o găsim în CIL, III, 6570, din Noricum (din timpul lui Valens).
| Înapoi | Sus |