Carcaliu
(jud. Tulcea)
238
MIRSR, inv. nr. 18879 (fostă la MNA, L, 215). Placă de calcar descoperită în comuna Carcaliu, ca piatră de construcţie la biserică. Este ruptă în partea superioară, în colţul din dreapta sus, ciumbrită puţin pe marginea stîngă şi lovită în mai multe locuri pe faţa scrisă. Pe marginea din dreapta şi, parţial, pe cea de jos se mai păstrează resturi din chenarul simplu.
Dimensiuni: 0,75 x 1,10 x 0,26 m; înălţimea literelor: 0.04–0,05 m. Ligaturi în r. 4 : LI, AV; 5. CV, NP, TE, LI, TI, TV, TI; 6. : TE, ME, MP; 7. : CONF, MP, CI; 8. : CV, TE; 9. : NE; 10. : MP, TV; 11. : NE.
Anii 337–340.
Toutain, Mélanges d'areh. et d'hist., XI, 1891, p. 241–260 (text după o copie a lui Tocilescu şi comentariu); Tocilescu, AEM, 17, 1894, p. 84–85, nr. 7; CIL, III, 12483; ILS, 724 şi vol. III, add., p. CLXXI; Fiebiger–Schmidt, Inschriftensammlung, nr. 165; Patsch, Beiträge, p. 29, 33; cf. RE, IV, 1901, col. 1044, 1054; VII, 1910, col. 1685: Klio, 7, 1907, p. 117; Pârvan, Salsovia, p. 9, n. 3; Weiss, Dobrudscha, p. 37, 51 ; Vulpe, HAD, p. 307 ; Florescu, Capidava, p. 20 ; Istoria României, Bucureşti, 1960, I, p. 590; Barnea, DID, II, p. 390–391; Cultura bizantină, p. 97, nr. 2.
|
Imp[pp(eratores) Caes(ares)
Fl(avius) Cl(audius) Constantinus Al[aman(icus) max(imus), Goth(icus) max(imus) et] Fl(avius) Iul(ius) Constantius Sarm(aticus) [Per]si[cu]s [max(imus) et] [Fl(avius)] Iul(ius) Constans Sarm(aticus) pii, felices Aug(usti) 5 locum in parte limitis positum gentilium Gotho[ru]m, t[e]meritati semper aptis- simum ad [co]nfirmandam provincialium [s]uorum [ae]ternam securitatem erecta is- tius fabr[ic]ae munitione clausenm- 10 t latru[nc]ulorumque impetum peren- nis mun[imi]nis dispositione tenuerunt adiuvante Sappone v(iro) p(erfectissimo) duce limitis Scythiae |
1. Dessau, ILS : [ddd nnn], dar pe piatră s-a putut citi IMP (cf. AEM, CIL şi Dessau, ILS, III, p. CLXXII, după verificarea estampajului de către Domaszewski); 2. Tocilescu, Toutain: [Alam. Germ. max.]; CIL, III : Al[am. ma]x. G[erm. max.]; Dessau, ILS : Al[amanicus] et; Patsch : Al[aman(icus) max(imus)], G[oth(icus) max(imus)], dar G din Germanicus sau Gothicusnu se păstrează pe piatră. 3. Toutain: Sarm(aticus) [Per]si[c]. max.; CIL, III : Samersicus; Dessau, ILS : [Per]si[cus et]; pe piatră: SARM . . SI . . S . . .; 4. al treilea G, presupus de Dessau, nu se observă la sfîrşitul rîndului şi n-are loc pe piatră; a fost probabil omis ; 11. ultima literă T este făcută, din cauza lipsei de spaţiu, ca un I.
| "Împăraţii cezari Flavius Claudius Constantin, mare biruitor al alamanilor şi goţilor şi Flavius Iulius Constantius, mare biruitor al sarmaţilor si perşilor şi Flavius Iulius Constans, învingătorul sarmaţilor, plini de evlavie, fericiţii Auguşti, au închis acest loc aşezat la hotar şi mereu expus cutezanţei neamurilor gotice prin ridicarea fortificaţiei de acest fel, cu scopul de a întări veşnic securitatea cetăţenilor, oprind prin această durabilă fortificare atacul răufăcătorilor; de ducerea la îndeplinire a acesteia s-a îngrijit Sappo, bărbat de rang ecvestru, ducele provinciei de graniţă Scythia". |
Aşa cum s-a arătat mai sus, asupra genului fortificaţiei de la Carcaliu există mai multe interpretări: cetate cu ziduri, palisadă, şanţ s-au zid de apărare, ori comună autonomă mai mare ca un vicus. Aceasta ultimă interpretare se datoreşte lui Gr. Florescu. El a crezut că poate da cuvîntului locus acest sens. Problema este mai complexă şi pentru varietatea interpretării acestui termen v. Em. Popescu, St. cl., 9, 1967. p. 187–189.
Fără cercetări arheologice pe teren problema nu se poate rezolva, întrucît cei doi termeni care indică lucrarea de fortificare, munitio şi munimen sînt prea generali, ei desemnînd atît zidul de incintă al unei cetăţi, cît şi un val sau şanţ de apărare. Nu se ştie apoi de unde a fost adusă inscripţia pentru a fi folosită la construcţia bisericii. Ea putea fi transportată de mai departe şi lipsa indicaţiilor privind alte descoperiri arheologice la Carcaliu ar înclina balanţa spre această posibilitate.
5. gentiles, în limbajul obişnuit, sînt străinii din afara sau interiorul graniţelor, care, ca federaţi sau nu, aparţin imperiului (= barbari). Pentru deosebirea dintre gentiles şi provinciales, v. Cod. Theod., VI, 15,1 ; XI, 30,62 ; Cod. Just., I, 29,5 şi Amm. Marc., 25, 8, 13 ; cf. Mommsen,. Militärwesen, p. 217 ; Grosse, p. 82, 210.
Necazurile pe care le provocau goţii de dincolo de Dunăre populaţiei romane din Scythia reies şi din discursul X al lui Themistius, ţinut în faţa împăratului Valens (135, a–d, p. 205–207 ed. Downey ; cf. Barnea, SCIV, 18, 1967, p. 566–567) şi condiţiile păcii încheiate în anul 369 între Valens şi Athanarich. Prin această pace li se impunea goţilor să nu mai calce pe pămînt roman, iar pentru schimburile comerciale se fixau doar două puncte (v. nr. 233). Pentru vremea lui Commodus, o situaţie de nesiguranţă asemănătoare ne-o prezintă o inscripţie de la Intercisa, în Pannonia : . . . . ripam [o]m[nem] [burgis a solo exstructis item praesidis per loca opportuna ad clandestinos latrunculorum transitus opositis munivit], CIL, III, 10313; cf. 3385.
7–8. ad confirmandam . . . . [aet]ernam securitatem, cf. inscripţia de la Tropaeum (nr. 170) : ad confirmandam limitis tutelam.
9. fabrica nu are în contextul nostru semnificaţia tehnică de atelier pentru producerea de armament, ci de "construcţie", "lucrare", în genera) (Baulichkeit) ; Mommsen, AEM, 17, 1894, p. 85 : "fabrica im Sinn von Waffenfabrik ist zwar die technische Bedeutung, aber hier durch den Zusammenhang völlig ausgeschlossen ; es kann und das Wort im passiven Sinn verstanden werden, die Baulichkeit, so daß damit auf die Beschaffenheit der Anlage nicht zu schließen ist".
Pentru interpretarea lui Toutain ca simplu taluz (agger), palisadă (vallum) sau zid, v. op. cit., p. 256–257.
12. Sappo, probabil nume "barbar" ; v. index la Suidas, s.v. : Σάπων, Σάπωνος ὄνομακύριον; cf. Mommsen, AEM, 17, 1894, p. 85 ; v. şi Jones, Prosopography, p. 803.
Interesant de relevat este şi titlul de perfectissimus, pe care îl poartă Sappo, ca guvernator militar (dux) al provinciei Scythia. Inscripţiile mai vechi de anii 337–340 (v. nr. 2, 3, 233) desemnează pe ducele provinciei cu titlul de vir clarissimus, iar un document din secolul al V-lea de la Callatis (nr. 86) îl numeşte vir spectabilis. În secolul al VI-lea pare, ca această funcţie să fi fost deţinută de un vir magnificus sau magnificentissimus = μεγαλοπρεπέστατος; (v. nr. 195).
| Înapoi | Sus |