INSCRIPTII GRECESTI si LATINE DIN SEC. IV–XIII DIN OLTENIA–DROBETA – (DRUBETA, Drobeta Turnu Severin)
INSCRIPŢII GRECEŞTI ŞI LATINE
DIN SEC. IV–XIII DIN OLTENIA

DROBETA
(DRUBETA, Drobeta Turnu Severin)



   Este primul castru construit de Traian pe pămîntul Daciei, cu scopul principal de a păzi podul de peste Dunăre. Drobeta romană a luat fiinţă lîngă şi peste o aşezare dacică mai veche, căreia i-a moştenit numele. S-a dezvoltat ca un important centru militar şi urban, atingînd în timpul lui Hadrian rangul de municipium, iar sub Septimius Severus pe cel de colonia. Săpăturile au putut preciza trei faze ale fortificaţiilor: traiană, constantiniană şi bizantină.
   Constantin cel Mare rezideşte castrul lui Traian pe acelaşi perimetru. Castrul a fost un important cap de pod pe linia de apărare a provinciei Dacia Ripensis, aici fiind cantonate numeroase trupe. Not. dign., Or., XLII, 16, 24, înregistrează la Drobeta ca unitate de pază un cuneus equitum Dalmatarum Divitensium şi un auxilium primorum Daciscorum. Săpăturile arheologice au dezgropat şi cele 84 încăperi (cubicula) din piatră, de formă pătrată, aşezate simetric în formă de cruce, în care era cantonată trupa.
   Cu ocazia cercetărilor arheologice şi a altor lucrări au fost scoase la iveală importante vestigii: zidurile de incintă, multe clădiri din cele trei perioade, inscripţii, monede, sculpturi, cărămizi şi ţigle cu ştampilă, vase etc. În perioada posterioară lui Iustinian, Drobeta si-a pierdut carac­terul de centru militar, dar viaţa nu încetează aici, populaţia trăind mai departe în condiţii modeste.

Bărcăcilă, Drubeta; D. Tudor, Drobeta, Bucureşti, 1965; TIR, L, 34, p. 56; D. Tudor, OR3, p. 277–287, 341–343, 449–451, 461–463 şi passim; idem, Oraşe, p. 289–303.


402
Muzeul Porţile de Fier, Drobeta Turnu Severin. Altar din calcar sfărîmicios, descoperit în castru în anul 1928. E rupt în mai multe bucăţi. Pe două feţe are inscripţii distanţate cronologic (una din secolul al II-lea, cealaltă de la începutul secolului al IV-lea) iar pe alte două este repre­zentat geniul municipiului Drobeta. Cînd s-a scris inscripţia de la începutul secolului al IV-lea, altarul a fost întors cu capul în jos, aşa încît vechea inscripţie şi geniul municipiului Drobeta stau răsturnate.
Dimensiuni: 0,90 x 0,44 x 0,30 m; înălţimea literelor: 0,04–0,06 m.
Începutul secolului al IV-lea.

Al. Bărcăcilă, Monumentele religioase ale Drubetei, Craiova, 1934, p. 12–16, fig. 14, a, b, 17 (foto); idem, AO, 1934, p. 80–84 (lectura lui Egger), fig. 14–17 (foto) (idem, Drubeta, p. 38, fig. 24, 29, pl. XII, XIV (foto); D. Tudor, RIR, 10, 1940, p. 219 şi urm.; idem, OR2, p. 382, nr. 13 (text, bibl.); AÉ, 1959, nr. 313; D. Tudor, OR3, p. 184, 361, 390, 483–484, nr. 14, b (text, bibl.)); cf. C. Daicoviciu, AISG, 4, 1944, p. 293–294; Al. Bărcăcilă, SCIV, 8, 1957, p. 326–327; Gr. Florescu, SCIV, 9, 1958, p. 422.

   Ara (m)
   Iovi
   co(ho)rtali
   p(ro) (centurionibus) o(mnium) o(rdinum) Lupus

tribunus

1. Bărcăcilă, Tudor şi toţi ceilalţi: ara; 4. PPOO = p(ro) (centurio­nibus) o(mnium) o(rdinum), lectură propusă de R. Egger; C. Daicoviciu o admite, dar se gîndeşte şi la duorum ordinum; Gr. Florescu, p(ius) poo(suit) = posuit. Lectura r. 4 nu este sigură. A doua literă n-ar fi după Florescu semnul indicînd pe centurioni, ci P. Piatra ar fi fost spartă în dreptul buclei şi de aceea litera seamănă cu semnul întrebării.

"Lui Jupiter protector al cohortelor (am dedicat) altarul, eu Lupus tribunul, în numele tuturor centurionilor".

1 Căderea lui m final, ca în ara(m), e frecventă în inscripţii (v. nr. 17, 40, 51, 189, 191).

2 Cortalis, pentru co(ho)rtalis; h intervocalic a căzut şi s-a contractat, fenomen vechi şi des întîlnit (cf. Mihăescu, § 103; Stati, § 63); ar fi trebuit dativul, dar inconsecvenţa cazurilor este iarăşi întîlnită în inscripţii. O altă posibilitate ar fi ca la sfîrşitul cuvîntului Iovi să lipsească s (am avea deci genitivul) şi atunci nu mai e nevoie să presupunem căderea lui m final, în r. 1, şi nici dativul în r. 3.
   Jupiter ca protector al armatei romane este atestat de foarte multe documente (RE, 10, 1917, col. 1138–1144), iar cu acelaşi epitet, cortalis, este întîlnit în cîteva inscripţii din R.S.F. Iugoslavia (în Dalmaţia şi la Rogotin, lîngă Zajcar, inscripţie din a doua jumătate a secolului al III-lea, AE, 1944, 98; 1959, 313; 1960, 360; 1971, 427, 428). Altarul de la Drobeta a fost dedicat de tribunul Lupus, probabil, pe la începutul secolului al IV-lea, cînd creştinismul nu se răspîndise încă pe scară largă şi în armată. Lupus este un tribunus cohortis, cf. Grosse, p. 147. C. Daicoviciu datează documentul în ultimele decenii ale secolului al III-lea.


403
Muzeul Porţile de Fier, Drobeta Turnu Severin. Cărămidă cu ştampilă găsită, prin anul 1929, în ruinele castrului.
Secolul al IV-lea.

Al. Bărcăcilă, Drubeta, p. 22; D. Tudor, OR2, p. 388, nr. 45 (idem, SCIV, 11, 1960, p. 346, nr. 47; idem, OR3, p. 491, nr. 51).

L(egio) XIII G(emina) P(ontibu)s

Bărcăcilă: fără întregiri; Tudor, OR2: numai le(gio) XIII G(emina); întregirile le face Tudor în Dacia, 11–12, 1945–1947, p. 159–160, nr. 1, cu ocazia publicării unor ştampile identice de la Sucidava.
   "(Detaşament) din legiunea XIII Gemina, cu sediul la Pontes". Cărămizi cu aceeaşi ştampilă au fost descoperite la Sucidava (nr. 287), Ad Aquas (CIL, III, 14599) şi la Cladova (Diana), CIL, III, 14215,6), în R.S.F. Iugoslavia.
   Ştampila descoperită la Turnu Severin poate însemna că la construc­ţia şi paza castrului de la Drobeta au contribuit militari din praefectura legionis XIII Gemninae, care, potrivit datelor din Not. dign., Or., XLII, 35, îşi avea garnizoana la Pontes–Transdrobeta. Castrul de la Kostol (Pontes), aflat în faţa Drobetei şi a cărui misiune era să apere capătul de sud al podului, a fost refăcut de Iustinian (Procopius, De aedif., IV, 6, 8–18); despre Pontes, v. TIR, L, 34, p. 92 şi D. Tudor, OR3, passim.


404
MNA, 07952–7989 şi Muzeul Porţile de Fier din Drobeta Turnu Severin. Cărămizi cu ştampilă descoperite în ruinele romane.
Dimensiuni: 0,29 x 0,14 x 0,07 m; înălţimea literelor: 0,022 m.
Secolul al IV-lea.

Tocilescu–Ritterling, AEM, 19, 1896, p. 220, nr. 82,5; CIL, III, 14216,32; Tudor, SCIV, 11, 1960, p. 346, nr. 48; cf. D. Tudor, SCIV, 16, 1965, p. 182, nr. 7.

Da(ciae) R(ipensis) Diana.

"(Cărămidă făcută de unitatea militară aparţinînd) Daciei Ripensis, cu sediul la Diana".

Ştampile asemănătoare mai apar la Dierna (cf. SCIV, 11, 1960, p. 347, nr. 55; AMN, 8, 1971, p. 547–548, nr. 6; v. şi nr. 416 din volumul de faţă), la Ad Aquas (lîngă Negotin, în R.S.F. Iugoslavia) (AEM, 19, 1896, p. 220, nr. 84).
   Diana a fost localizată la Kladovo, unde există două cetăţi romane. E menţionată de Procopius, De aedif., IV, 6, 6, 8 sub forma Zanes (TIR, L, 34, p. 121–122; Vetters, Dacia Ripensis, p. 9,59): v. şi inscripţia nr. 416.


405
Muzeul Porţile de Fier, Drobeta Turnu Severin. Cărămidă cu stampilă, găsită la "Moara de foc" din Turnu Severin. Fostă în colecţia N. D. Spineanu.
Secolul al IV-lea.

Al. Bărcăcilă, Drubeta, p. 25, nr. 3; D. Tudor, OR3, p. 388, nr. 47; idem, SCIV, 11, 1960, p. 347, nr. 51; idem, OR3, p. 491, nr. 53.

D(aciae) R(i)p(ensis)
  Aquis

"(Detaşamentul din armata) Daciei Ripensis cu sediul la Aquae (a făcut aceasta)".

Cărămizi cu ştampile asemănătoare au fost descoperite la Bononia (Vidin) (CIL, III, 14215; AÉ, 1938, nr. 106) şi la Ad Aquas (lîngă Negotin, (CIL, III, 14215,11, citite de Tocileseu, AEM, 19, 1896, p. 220, nr. 84,4 şi de editorii CIL, III: D(e) r(epublica) Aquis). Lectura propusă de Tudor (SCIV, 11, 1960, p. 345–346) e preferabilă. Despre Aquae, v. R E II, 1896, col. 294–295, nr. 3; Vetters, op. cit., p. 11; TIR, L, 34, p. 23


406
MNA, III, 1059. Cărămidă cu ştampilă găsită în ruinele cetăţii.
Dimensiuni: 0,30 x 0,05 m.
Secolele IV– V.

DRVBETA
"(Detaşamentul de ostaşi cu sediul la) Drubeta (a făcut aceasta)".

Cărămida atestă pronunţarea populară a numelui cetăţii: Drubeta,; cf. Al. Bărcăcilă, Drubeta–azi Turnu Sevrin, extr. din Boabe de grîu, Bucureşti, 1932, fig. 3; CIL, III, 14215, 13; D. Tudor, SCIV, 11, 1960, p. 346, nr. 49.


407
Muzeul Porţile de Fier, Drobeta Turnu Severin. Cărămizi ştampilate cu scrierea inversată. Una, publicată de V. Pârvan, are litere înalte de 0,35 m şi a fost găsită în ruinele cetăţii.
Secolele IV–V.

Pârvan, Dacia Malvensis, p. 50–51, nr. 8, fig. 5 (desen), pl. III, fig. 2 (foto) (= AA, 1913, col. 371, nr. 10); Tudor, OR2, p. 388, nr. 46 (idem, SCIV, 11, 1960, p. 347, nr. 50; idem, OR3, p. 491, nr. 52).

[D(aciae) R(i)p(ensis)] Diern[a]

Pârvan, după CIL: D(e) r(e)p(ublica) Dierna.

   "(Detaşament din armata) Daciei Ripensis cu sediul la Dierna".

Primele trei litere au fost completate de D. Tudor în toate lucrările citate, după descoperiri asemănătoare din R.S.F. Iugoslavia (CIL, III, 12677 = 8277,2; Starinar, 5, 1, 1888, pl. III), iar întregirea adoptată şi de noi aparţine lui D. Tudor (SCIV, 11, 1960, p. 346, nr. 47), care, pînă în 1960, adoptase vechea lectură din CIL, III. E posibil să avem pe cără­midă numai numele simplu DIERNA, aşa cum îl găsim pe multe cără­mizi ştampilate, descoperite la Orşova (v. Wollmann, AMN, 8, 1971, p. 547, nr. 5), cf. nr. 413 din volumul nostru.
   După Pârvan, inscripţia ar arăta că la Dierna a fost "o mare fabrică de cărămizi, de unde se alimentau localităţile înconjurătoare".


408
Muzeul Porţile de Fier, Drobeta Turnu Severin, inv. nr. II, 7359. Frag­ment de ţiglă, descoperit în condiţii necunoscute.
Dimensiuni: 0,15 x 0,09 x 0,03 m. Ştampila păstrată fragmentar.
Secolele IV–V.

D. Tudor, SCIV, 16, 1965, p. 182, nr. 7, fig. 1,6 (desen) (idem, OR3, p. 491, nr. 57)

.
[Dar?] d(i)ana ?

D. Tudor socoate în ligatură DA, iar ultimul A fără bara de legătură orizontală. Aspectul tîrziu al literelor îl determină pe acelaşi autor să propună lectura de mai sus; cf. nr. 404, 416.


409
Muzeul Porţile de Fier, Drobeta Turnu Severin. Fragment de cărămidă, descoperit în castru.
Secolele IV–VI.

Pârvan, Dacia Malvensis, p. 13, nr. 10 (= AA, 1913, col. 369, nr. 7; D. Tudor, OR2, p. 389, nr. 51; OR3, p. 492, nr. 61).

. . . . . . . . . . .
. . . . STΛORI
. . . . . APESYT
. . . . . . RỴPOPI
. . . . . . MΩNXTOΛI
. . . . . .Y . . . .

Textul nu permite reconstituirea unor cuvinte, de aceea interesul său constă în caracterul epigrafico-paleografic. Pârvan: "e de notat amestecul caracterelor greceşti cu cele latine, al capitalelor cu cursivele şi al literelor cu duct vechi, cu cele cu duct tîrziu . . . . care, după toate aceste semne, se vede a fi din vremea tîrzie, poate chiar creştină a Drobetei". Ar putea reprezenta un exerciţiu de scriere.


410
Ţiglă descoperită în ruinele castrului, purtînd o inscripţie sgraffitată. A făcut parte din colecţiile Liceului Traian din Drobeta Turnu Severin (azi dispărută?), cînd a fost văzută de V. Pârvan.
Secolul al IV-lea.

Pârvan, Contribuţii, p. 191–192 (reproduce cîteva litere în notă, fără desen sau foto)

Pârvan se mulţumeşte a releva numai caracterul literelor, subliniind influenţa scrierii cursive şi unciale; pe baza acestor elemente el datează inscripţia în secolul al IV-lea.


411
Muzeul Porţile de Fier, inv. II 7356, Drobeta Turnu Severin. Fragment de cărămidă descoperit în condiţii necunoscute; e rupt în colţul din stînga sus, la dreapta şi jos (non vidi).
Dimensiuni: 0,19 x 0,17 x 0,06 m; înălţimea literelor: 0,005–0,024 m.
Secolele III–IV.

D. Tudor, SCIV, 16, 1965, p. 182, nr. 9, fig. 1,4 (desen) (idem, OR3, p. 492, nr. 63).

᾽Εντ[αῦθα . . . ?]
Σεκου[νδεῖνος . . . ]

D. Tudor: ἐντ[αῦτα . . . ?

   "Aici Secundinus. . .".

După D. Tudor ar fi un exerciţiu de scris, dar e puţin probabil. Mai degrabă indică o activitate constructivă, locul unde cărămidarul Secundinus a făcut cărămida. Datarea nu se poate face decît luînd în conside­rare literele şi acestea indică atît secolul al III-lea, cît şi secolul al IV-lea.


412
Fragment din calcar cu inscripţie, descoperit cu ocazia săpăturilor din anul 1936, într-o capelă din Cetatea Severinului. Inscripţia se află săpată pe faţa unei prisme lunguieţe, dreptunghiulare, cu chenar îngust. Cîmpul inscripţiei este puţin adîncit.
Dimensiuni: 0,115 x 0,50 x 0,124 m; înălţimea literelor: 0,065 m.
Probabil secolul al XIII-lea.

Al. Bărcăcilă, BCM1, 30, fasc. 94, 1937, p. 152, fig. 27 (foto).

Indescifrabilă.

Interesantă este forma literei


Înapoi Sus