Dunăreni
(SACIDAVA, com. Aliman, jud. Constanţa)
Weiss, Dobrudscha, p. 43, 44; P. Polonic, Natura, 21, 1935, 7, 19: TIR, L. 35, p. 40, 52; A. Aricescu, Dacia, N.S., 14, 1970, p. 298–301; idem, SCIV, 24, 1973, p. 111–113. C. Scorpan, Sacidava, în Actes du IXe Congrès internaţional d'études sur les frontières romaines, Mamaia, 6–13 septembre, 1972, p. 109–116.
188
N. Gostar, St. cl., 5, 1963, p. 306–309, fig. 12 (foto) (idem, Noi monumente epigrafice, p. 87–91, fig. 12 (foto)); A. Aricescu, Dacia, N.S., 14, 1970 p. 298–301; idem, SCIV, 24, 1973, p. 111–113, fig. 1 (foto).
Muzeul Constanţa, inv. nr. 2066. Fragment dintr-o stelă de calcar, descoperit în anul 1958 în punctul Muzait. Rupt sus şi jos, iar pe margini are chenar împodobit cu un lujer de viţă de vie. Faţa scrisă, mult stricată, mai ales în partea de jos.
Dimensiuni: 0,57 x 0,58 x 0,26 m; înălţimea literelor: 0,04–0,05 m.
Secolul al IV-lea.
|
L V I V
ERAS Procli- no ex < x > ar(cho) qui milit(avit) 5 Sac(idavae), vixit an(nis) L m(ensibus) III d(iebus) V. Ne- ne c[o]niu(gi) sive c[o]niu[x] pientis(simo) sive -sima 10 posuit tit[u- lu]ṃ p[ro meritis?] [? de su]o . . . . |
4. la sfîrşit, este semnul pentru prescurtare: s; 4–5. Gostar: (inter) sag(ittarios), deşi se gîndeşte şi la Sac(idavae); A. Aricescu, admite: Sa (idavae), atît în Dacia, cît şi în SCIV; 7–8. Gostar: NENECNIV = N(umerus) e(quitum) NEC NIV; A. Aricescu, SCIV: Nene coniu(gi) sive coniux; 10–13. Gostar şi Aricescu: posu[i]t; Gostar: titu [lu]m p . . . . . . l . . . . . . O ; Aricescu, ca noi.
| ". . . lui Proculinus, fost exarch, care a făcut serviciul militar la Sacidava; a trăit 50 de ani, 3 luni şi 5 zile. Nene soţia credincioasă (sau soţului ei credincios) a pus acest epitaf pentru că a binemeritat, din cheltuială proprie". |
2. Proclino pentru Proculino, cu sincoparea lui u neaccentuat, care este un fenomen vechi şi caracteristic limbii populare vorbite. Formele sincopate coexistă cu cele nesincopate, care erau folosite în exprimarea cultă (cf. Mihăescu, § 51, 261, 299). Exemple în inscripţii găsim frecvent. La Aegyssus întâlnim numele Proculus sincopat (v. nr. 269). Ca urmare a aceluiaşi fenomen avem în româneşte ochi din oculus.
3. exarchus, grad inferior în armata de cavalerie (un şef peste 6 oameni sau peste un cort), cf. Grosse, p. 109–110; Fiebiger şi Benjamin, RE, VI, 1909, col. 1552–1533 (v. şi inscripţia de la Salsovia, nr. 271). Not. dign., Or., XXXIX, 12 pomeneşte la Sucidava: numerus equitum scutariorum.
5. întregirea Sacidavae pare foarte plauzibilă şi aceasta constituie o indicaţie în plus pentru localizarea acestei cetăţi la Dunăreni, în timp ce unii cercetători consideră că Sacidava este de identificat cu ruinele de lîngă satul Dunăreni (v. TIR, L, 35, p. 40), A. Aricescu op. cit., susţine că numai castrul de la Muzait, la sud de Dunăreni, ar fi reprezentat cîndva cetatea Sacidava. Alţii au pus Sacidava lîngă Rasova, la punctul Pescărie (V. Canarache, Contemporanul, 35 (1142), 30 august, 1968), sau chiar la Seimeni şi Topalu (Gr. Florescu, În memoria lui V. Pârvan, Bucureşti, 1934, p. 136–137). Numele întreg al Sacidavei se întîlneşte pe un stîlp miliar din timpul lui Decius, descoperit la Rasova (A. Rădulescu, Rev. muzeelor, 4, 1969, p. 349–353).
7–8. Cum am văzut, N. Gostar a citit literele NE = numerus equitum influenţat de indicaţia Notitiei dignitatum, care pomeneşte numerus equitum scutariorum. NEC ar fi, după acelaşi autor, începutul unui nume etnic, iar NIV al unui toponim. Lectura Nene, propusă de Aricescu, este mai probabilă, întrucît acest nume este atestat atît în Asia Mică (Zgusta, Personennamen, p. 357, nr. 1024, 1–4, sub forma Νενα, Νεννα, Νενας, Νενης, toate feminine, cît şi în onomastica tracică (D. Detschev, Die thrakischen Sprachreste, Wien, 1957, p. 331; IGB, 687/2286: Νηνας sau Νήνης).
189
Muzeul Constanţa, inv. nr. 2065. Partea inferioară a unei stele de calcar, găsită în comuna Dunăreni în anul 1958, în ruinele cetăţii de la Muzait. E ruptă în colţul din stînga sus şi are chenarul simplu. Jos, în ambele părţi, sînt două tăieturi pentru a facilita aşezarea stelei în bază. Faţa scrisă este corodată şi cu multe găuri.
Dimensiuni: 0,74 x 0,62 x 0,19 m; înălţimea literelor: 0,03–0,035 m.
Începutul secolului al IV-lea.
Gostar, St. cl., 5, 1963, p. 305–300, fig. 11 (foto) (idem, Noi monumente epigrafice . . ., p. 84–86, fig. 11 (foto)).
|
Q sive RAEREAN sive S
VM adque [et] digne locutu- [s] militia colui 5 legionis II, leg(ionis) VII Valerius Onesim[us] centurio qui vixit a- nnos quinquagint- a et mises septe. Valeri- 10 a Marcellina coniux p- ientissima superstans cum filibus suuos hu- c̣ titulum posuerunt avete [v]ọị viatore[s]. |
1. prima literă Q sau R; ultima N sau S; Gostar: V AEREN şi presupune quaerenti; 2. Gostar presupune: nondum, quidum, vixdum; O tăiat de o linie orizontală = Q? 3–4. Gostar: locutus, dar s nu se observă pe piatră; 5. N în legionis, este făcut ca A I; 6. Gostar: Onesim[a]; 9. Gostar: misesse III; 11. Gostar: super iam; 13. Gostar omite pe [v]oi.
| ". . . Am făcut cu vrednicie serviciul militar. Valerius Onesimus, centurion în legiunea a II-a şi legiunea a VII-a, a trăit 50 de ani şi şapte luni. Valeria Marcellina, soţia credincioasă, care i-a supravieţuit, şi fii săi au pus acest epitaf. Fiţi sănătoşi, voi trecătorilor !". |
Prima parte a inscripţiei pare să fi fost în versuri (pînă la r. 5) şi redactată la persoana I (adică vorbeşte defunctul).
4. m final, în militia(m), a căzut ca urmare a faptului că nu se auzea bine în pronunţare; este un fenomen frecvent (v. nr. 17, 40, 51, 189, 191, 402 etc.) Digne locutus militia(m) colui este după Gostar "o exprimare pretenţioasă", în loc de cea obişnuită şi prea milităreaseă: missus honesta missione.
5. legionis II indică legio II Herculia, al cărui sediu principal era la Troesmis (v, nr. 236); legio VII se referă probabil la legio VII Claudia.
"În momentul cînd Valerius Onesimus şi-a terminat serviciul militar (militiam colui) el era centurio, în legiunea II Herculia, mutat din legio VII Claudia". Unităţile legiunii II Herculia erau dispersate în fortăreţele de pe graniţa vestică a Scythiei, şi desigur un detaşament se afla şi la Sacidava, unde a fost descoperită inscripţia. Not. dign., Or., XXXIX, 29–31, ne informează că comandantul legiunii II Herculia (praefectus leginis II Herculiae) stătea la Troesmis, împreună cu cea mai mare parte a legiunii. Cîte un praefectus ripae legionis II Herculiae, în subordinea cărora erau cîte 5 cohorte, se afla la Troesmis şi Axiopolis. Acestor praefecti ripae le revenea sarcina apărării întregului limes scythic, de la graniţa de sud a provinciei pînă la Dinogetia.
9. Gostar remarcă în cuvîntul misesse mai curînd o formă populară, decît o greşeală grafică. De fapt este septe, cu căderea lui m final; cf. Tomis, CIL, III, 7582: annis tres et m[en]ses septe.
11. Lectura lui Gostar super iam este greşită; pe piatră se vede clar superstans, verb întîlnit şi în alte inscripţii funerare (v. nr. 27, 208).
12. filibus pentru filiis, cunoscut şi din alte inscripţii (CIL, III, 7535, Tomis), ca dibus pentru diis, s-ar datora analogiei cu filiabus şi deabus, v. Stati, § 97, Mihăescu, § 135, 139; suuos în loc de suis, v. Mihăescu, § 131.
12–13. huc pentru hunc, fiindcă n cade frecvent înainte de c (CIL, III, 6189, Troesmis; BCMI, 7, p. 189–190, Tomis; CIL, III, 12489, Histria; cf. Stati, § 71, Mihăescu, § 109, 190).
189 A
Muzeul Constanţa, inv. nr. 19565. Partea superioară a unei amfore decorată "cu coaste", descoperită în săpăturile de la Sucidava. Poartă inscripţie cu vopsea roşie, indescifrabilă.
Secolele V–VI.
Informaţie C. Scorpan, cf. Pontica, 8, 1975, p. 274, 298, pl. III, 8 (desen), pl. X 6 (foto).
 |
| Înapoi | Sus |