INSCRIPTII GRECESTI si LATINE DIN SEC. IV–XIII DIN DOBROGEA – NOVIODUNUM – (Isaccea, jud. Tulcea)
INSCRIPŢII GRECEŞTI ŞI LATINE
DIN SEC. IV–XIII DIN DOBROGEA

NOVIODUNUM
(Isaccea, jud. Tulcea)



   Importantă cetate romană şi romano-bizantină, aşezată pe malul Dunării într-un punct unde trecerea de pe un mal pe celălalt este lesni­cioasă. Deşi săpături arheologice au fost executate pe o scară redusă, ruine importante au ieşit la iveală, fie în urma unor cercetări sistema­tice ştiinţifice, fie cu ocazia unor lucrări de altă natură. Cetatea este înconjurată cu şanţ şi zid de apărare, iar în interior s-au descoperit impor­tante construcţii în piatră, între care o bazilică creştină, inscripţii, frag­mente ceramice, cărămizi stampilate cu numele unor unităţi militare staţionate aici, monede etc. În exteriorul cetăţii a fost depistată o vastă necropolă, plană şi tumulară. Atît în epoca romană, cît şi în cea medie­vală, Noviodunum a fost un important port la Dunăre. Classis Flavia Moesica îşi avea aici o statio. În secolul al IV-lea Noviodunum a fost sediul legiunii I Iovia Scythica şi tot aici sînt menţionaţi (Not. dign.,. Or., XXXIX, 25, 32, 33) milites primi Constantiani. În secolul al V-lea, Hierocles, Synecdemus. 637, 13, înscrie Noviodunum printre celelalte 14 poleis ale Scythiei, iar mai tîrziu în secolul al VI-lea aceeaşi locali­tate apare în Not. episc. a lui de Boor ca sediu episcopal (532), fiind refă­cută si de Iustinian (Procopius, De aedif., IV, 11). Viaţa a continuat la Noviodunum şi în epoca medievală, unde cunoaştem un important centru economic şi religios. Încercarea de a localiza aici Vicina medievală pare să aibă sorţi de izbîndă.

Weiss, Dobrudscha, p. 34, 51–54; RE, XVII, 1937, col. 1191–1194; Vulpe, HAD,. passim; Vulpe–Barnea, DID, II, passim; TIR, L, 35, p. 53–54; Barnea–Şt. Ştefănescu, DID, III, passim, s.v. Noviodunum şi Vicina.


266
Fragment de cărămidă găsit în luna septembrie 1972 la suprafaţa neexplo­rată a ruinelor de la Isaccea. Fragmentul e rupt în toate părţile.
Dimensiuni: 0,15 x 0,13 x 0,06 m; înălţ, literelor: 0,02–0,025 m..
Secolul al IV-lea.

Richard A. Todd, Dacia, N.S., 17, 1973, p. 335–336, fig. 1 (foto).

[Le]g(ionis) I Io[viae Scy(thicae)]

"(Cărămidă făcută de) legiunea I lovia Scythica".

Cărămizi cu ştampile identice si într-o stare de conservare mai bună au fost descoperite la Dinogetia (nr. 241) şi Niculiţel (nr. 268). Frag­mentul de la Noviodunum vine să ateste ştirile literare, potrivit cărora aici a staţionat legiunea I Iovia Scythica, unitate militară căreia îi era repartizat spre apărare limesul dunărean de la Dinogetia pînă la gurile Dunării. Despre legiunea I Iovia Scythica v. nr. 241.


Înapoi Sus