SCIV, 5, 1954, p. 183–187; 6, 1955, p. 735–743; I. Barnea, DID, III, p. 117–120, 240–242 şi passim; idem, SCIVA, 26, 1975, p. 95–101; P. Diaconu, Din nou despre încadrarea cronologică a valului şi mănăstirii de la Niculitel, SCIVA, 26, 1975, p. 101–107.

267
Comuna Niculiţel. Bazilică din secolele IV–V, cu criptă, în care au fost descoperite, în toamna anului 1971, scheletele a patru martiri decapitaţi. Scheletele au fost găsite în coşciuge de lemn. Cripta este construită din piatră şi cărămidă şi se află sub pavimentul presbyterium-ului. Pe pereţii tencuiţi, din stînga şi dreapta intrării în criptă, se află două inscripţii (a, b), zgîriate în mortarul crud. Traseul literelor a fost apoi vopsit cu minium. Deasupra fiecărei inscripţii a fost incizată crucea monograma-tică. înălţimea literelor : 0,07–0,08 m. Pe lespedea care închidea intrarea în criptă (c), înaltă de 1,18 m, a fost incizată litera X (neobservată de descoperitor şi inedită). Sub pavimentul criptei celor patru martiri s-a descoperit o altă încăpere, unde s-au făcut înmormîntări. La intrarea 111 această încăpere a fost găsită o piatră cu inscripţie criptogramatică, iar în interior, două vase ceramice (castroane) şi oase umane calcinate informaţie (V. H. Bauman).
Secolul al IV-lea.

Victor Heinrich Bauman, Consideraţii preliminare asupra bazilicii din satul Niculilel (jud. Tulcea), Pontica, 5, 1972, p. 547–564 (foto); idem, Bazilica cu martyricon (sic) din epoca romană tîrzie descoperită la Niculiţel (jud. Tulcea), BMI, 41, II, 1972, p. 17–26 (foto); idem, Nouueaux témoignages chrétiens sur le limes schythique: la basiliqne à martyriurn de basse époque romaine decouverte à Niculiţel (dép. Tulcea), Dacia, N.S., 16, 1972, p. 189–202 (foto); P. Ş. Năsturel, Quatre marhyrs de Noviodunum (Scythie Mineure), Anal. Bol., 91,1–2, 1973, p. 5–8 (foto inscripţia b); Martyrion-ul de la Niculiţel (jud. Tulcea), BOR, 91, 1973, p. 218–228; I. Rămureanu, Martirii creştini de la Niculiţel descoperiţi in 1971, BOR, 93, 1973, p. 464–471; Barnea, Un marfyrium descoperit la Niculiţel (jud. Tulcea), SCIV, 24, 1973, p. 123–126; P. Diaconu, Despre data pătimirii lui Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos, SCIV, 24, 1973, p. 633–641, fig. 1,2 (desen).

a Μάρτυρες Χριστοῦ "Martiri pentru Cristos" c   Χ(ριστός)

b   Μάρτυρες   Ζώτικος   ῎Ατταλος   Καμάσις 5 Φίλιππος "Martirii : Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos".

Cei patru martiri au fost identificaţi de P. Ş. Năsturel, I. Barnea şi I. Rămureanu, independent unul de celălalt, în martirologii. Astfel, trei sînt pomeniţi în Martyrologium Hieronymianum, pe data de 4 iunie, iar al patrulea, Philippos, se întîlneşte în Martyrologium Syriacum, la aceeaşi dată. Probabil că cei patru martiri si-au pierdut viaţa odată cu ceilalţi 25 tovarăşi, înscrişi în aceleaşi liste.
   Data martirizării ar fi, după I. Barnea şi I. Rămureanu, timpul marii persecuţii din vremea lui Diocletian (anii 303–304) sau Licinius (anii 319–320, după Barnea, 320 şi următorii, după I. Rămureanu), de cînd datează majoritatea martirilor la Dunărea de jos. După Barnea, ei ar fi fost transportaţi de la Noviodunum, locul execuţiei, în pădurile de la Niculiţel, unde a fost construit un martyrium modest. Către sfîrşitul secolului al IV-lea sau începutul celui de al V-lea–lucru sugerat de crucea monograrnatică–s-a zidit cripta descoperită în 1971, care a fost înglobată în bazilică. P. Ş. Năsturel înclină, cu unele ezitări, spre aceeaşi datare. Victor Heinrich Bauman oscilează în fixarea cronologiei, propunînd vremea lui Licinius, lui Iulian Apostatul (după o sugestie a lui Gh. Poenaru-Bordea) sau chiar începutul secolului al V-lea, cînd moartea celor patru martiri ar fi fost cauzată de vreo invazie barbară (v. studiul din Pontica). P. Diaconu crede că pătimirea ar fi avut loc în stînga Dunării, pe vremea persecuţiilor dezlănţuite de Atanarich, între anii 369–372. Această idee a fost preluată de V. H. Bauman în studiile sale din BMI şi Dacia, N.S. Datarea în a doua jumătate a secolului al IV-lea sau începutul secolului al V-lea a fost propusă luîndu-se în considerare o monedă descoperită la intrarea în criptă, dar fiind prost conservată a fost datată de Oct. Iliescu în a doua jumătate a secolului al IV-lea, iar de Gh. Poenaru-Bordea între anii 405–408.
   Un moment precis al pătimirii nu se poate fixa în stadiul actual al descoperirilor. Mai multe preciziuni vom căpăta după ce vor fi publicate rezultatele cercetărilor de sub cripta actuală, unde Victor Heinrich Bauman a descoperit o placă cu inscripţie criptogramatică, două vase ceramice (castroane) si oase umane calcinate. Este vorba aici de înmormîntări anterioare celor din cripta cu inscripţii si tot de creştini. Trebuie deci să distingem două faze în istoria criptei şi a înmormîntărilor din ea.
   Numele a trei martiri, Zotikos, Attalos, Philippos, sîut tipic greceşti. Pe Kamasis nu l-am întîlnit însă decît în unele inscripţii latine sub forma Camasitis (supranumit – qui et–Asclepius, la Roma, Diehl, 1909), sau Camasus (Camasius ori Damassus ?), tot în Italia (Diehl, 2781 A).
   Descoperirea de la Niculiţel are o importanţă foarte mare. Este pentru prima oară cînd se găsesc trupurile unor martiri, morţi pe pămîntul românesc, şi totodată le cunoaştem şi numele. O inscripţie de la Axiopolis (nr. 194) ne face cunoscut numai numele a trei martiri, pomeniţi şi de martirologii, fără însă să se fi putut găsi trupurile lor. Descoperiri simi­lare celei de la Niculiţel sînt extrem de rare. Faptul că numele marti­rilor, pomeniţi de martirologii, este confirmat de descoperiri epigrafice şi arheologice, dă acestor documente mai multă crezare şi constituie un argument împotriva celor care au negat autenticitatea lor.

268
MNA. Două fragmente (a, b) de cărămidă, descoperite cu ocazia unor sondaje din anul 1952, în punctul "Cetăţuia", pe dealul cu acelaşi nume. Fragmentele au ştampile fragmentare cu numele legiunii I Iovia.
Secolul al IV-lea.

   SCIV, 5, 1954, p. 186, fig. 23, 1, 3 (desen).

a    [Leg(ionis) I Ioviae] Scy(thicae) b    Leg(ionis) [I Ioviae Scy(thicae)]       "(Făcută de) legiunea I Iovia".

Despre legio I Iovia, v. nr. 241.

269
MNA, L, 497. Placă dreptunghiulară din calcar gălbui-sfărîmicios, ruptă în colţurile din dreapta sus şi jos, şi pe latura stîngă, la mijlocul feţei scrise.
Dimensiuni: 0,85 x 0,46 x 0,19 m; înălţimea literelor : 0,05–0,06 m.
Anii: 361–362.

Otto Hirschfeld, AEM, 8, 1884, p. 86. nr. l (după o copie şi estampaj trimise de F. Weickum); CIL, III, 7616; Cultura bizantină, p. 97, nr. 3 (text).

D(omino) n(ostro) Iulian-    o victori ac    triumfata-    [ri] semper 5 August[o]

2–3. O si T de la începutul rîndurilor nu se mai văd azi; 4. la începutul rîndului Hirschfeld a citit RIS şi după el CIL, III şi Barnea, în Cultura bizantină, dar nu e loc pentru atîtea litere, fără numai dacă au fost ligate ; azi această parte e distrusă.

Hirschfeld s-a întrebat dacă monumentul este un stîlp miliar, iar în CIL se spune : "pilae formam habere". Dar stîlp miliar n-a fost, fiindcă nu are nici forma de coloană obişnuită acestor monumente şi nici indicaţia distanţei în mii de paşi. Textul ne spune doar că este o dedicaţie pentru împăratul Iulian, dar motivul punerii ei nu-1 putem cunoaşte.