POTAISSA
(Turda, jud. Cluj)
Tudor, Oraşe, p. 209–216 şi passim; TIR, L, 34, p. 93.
435
Gemă din onyx, descoperită în ruinele Potaissei prin anii 1830–1840; azi dispărută, dar prin anul 1847 se afla în colecţia contelui Josif Kemeny, din com. Luncani (18 km sud-est de Turda), cînd a fost văzută şi desenată de J. F. Neigebaur; a dispărut probabil în timpul revoluţiei din 1848. Pe gemă e înfăţişat "Bunul păstor" (= Iisus Cristos), care poartă în spinare un miel, iar la picioare are un altul, înapoi se află un pom, cu două crengi, pe care stă o pasăre (porumbel). În faţa "Bunului păstor" este o corabie, din care cade un om, în faţa unui monstru marin. În jurul corăbiei sînt săpate, distanţat, literele inscripţiei.
Sfîrşitul secolului al III-leaînceputul secolului al IV-lea.
J. F. Neigebaur, Dacien aus Überresten des klassischen Allertums mit besonderer Rücksicht aut Siebenbürgen, topographisch zusammengestellt, Kronstadt (Braşov), 1851, p. 217, nr. 230 (text şi descriere); Fr. Müller, Blätter für Geist, Gemüth und Vaterlandskunde, (Braşov–Kronstadt), 16, 1858, p. 61 (citirea corectă a inscripţiei şi interpretare istorică bună); Ackner-Müller, Inschriften, nr. 699; W. Schmidt, Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, Hermannstadt (Sibiu), 4, 1859, p. 149; A. Bunea, Încercare de istoria românilor pînă în 1382, Bucureşti, 1912, p. 29; Pr. A. Naum, Monumentul creştin din Potaissa, Odorhei, 1926; C. G. Giurescu, Istoria românilor, I, Bucureşti, 1935, p. 196; St. Meteş, Istoria bisericii şi a vieţii religioase a românilor din Transilvania şi Ungaria, I, Sibiu, 1935, p. 5; Dr. Nicolae Lupu, Religia strămoşilor, Blaj, 1935, p. 22; C. Daicoviciu, AISC, 2, 19331935, p. 193194 (idem, Dacica, Cluj, 1970, p. 506, 518; idem, AISC, 3, 1940, p. 243; idem, Mélanges offerts à J. Marouzeau, Paris, 1948, p. 120–121); K. Horedt, Ein christliches Denkmal aus Potaissa, în MBBM, 11, 1946, p. 11–14; B. Mitrea, O gemă creştină din Turda, RIR, 16, 1946, p. 5161, fig. 1 (comentariu amănunţit şi desen după gemă făcut de Balthasar Antalffi în 1847); I. I. Russu, St. teol., 10, 1958, p. 317321 (descriere, bibliogr., scurt comentariu şi desen); idem, Muzeul Brukenthal, Studii şi comunicări, 12. Arheologie-istorie, Sibiu, 1965, p. 7172, nr. 33 (scurtă prezentare, bibl. şi desen); Protase, Probl. continuităţii, p. 150, nr. 8, fig. 55 (desen).
᾽Ι(ησοῦς) Χ(ριστὸς) Θ(εοῦ) Υ(ἱὸς) Σ(ωτήρ) |
Neigebaur: IXBYC; Fr. Müller: IXTYC; Ackner-Müller: IXΘYC
"Iisus Cristos, fiul lui Dumnezeu, mîntuitor".
Reprezentările de pe gemă sînt simboluri creştine. "Bunul păstor" este Iisus Cristos, pasărea este porumbelul, iar corabia şi omul care cade în faţa monstrului marin simbolizează pe Iona, înghiţit de chit.
Gemă se datează în a doua jumătate a secolului al III-lea pînă spre începutul secolului al IV-lea şi reprezintă una din cele mai vechi dovezi ale răspîndirii creştinismului în Dacia. Ea a fost adusă din Orient fie de un ostaş al armatei romane, fie achiziţionată prin comerţ de un locuitor al Daciei.
Înapoi | Sus |