Castru construit pe o terasă înaltă a Dunării, cu scopul de a se putea controla navigaţia la Cazane şi a păzi regiunea de eventualele atacuri, din spre regiunea muntoasă a Banatului. Lîngă castru s-a dezvol­tat o aşezare civilă sub forma unui vicus, azi acoperită de comuna Pojejena de Jos. Inscripţiile indică unităţi militare din Moesia Superior (legio IV Flama, legio VII Claudia), Pojejena fiind însă garnizoana de bază pentru cohors V Gallorum.
   Viaţa a continuat şi în secolul al IV-lea, cum arată materialul ceramic şi mai ales monedele. Tezaurul conţinînd monede de la Constantin cel Mare pînă la Iulian Apostatul, în greutate de 7 kg, este semnificativ în acest sens. El poate sugera că în port se făceau schimburi comerciale intense. O cărămidă cu stampilă (nr. 427) ne dovedeşte că în epoca romană tîrzie castrul şi aşezarea erau apărate de un detaşament al legiunii VII Claudia, venit de la Cuppae, de pe malul opus al Dunării.
   Materialele arheologice descoperite la Pojejena, mai numeroase în ultimele patru decenii, cuprind inscripţii pe piatră, olane, cărămizi ştam­pilate, reliefuri mithriace şi cu cavalerii danubieni, fragmente de statui, reprezentând divinităţi etc.

TIR, L, 34, p. 91; D. Tudor, Oraşe, p. 64–65; Dacia, N.S., 15, 1971, p. 383; N. Gudea–Ilie Uzum, Castrul roman de la Pojejena. Săpăturile arheologice din anul 1970, Banalica, 2, 1973, p. 85–96.

427
Muzeul judeţean Reşiţa. Cărămidă cu ştampilă, descoperită în anul 1956, în ruinele romane. Cărămida păstrează urme de mortar, ceea ce însem­nează că a fost folosită în zid. Pe o parte are linii trase cu degetul în diagonală, pe cealaltă stampila dreptunghiulară; e ruptă la stînga, sus şi jos.
Dimensiuni: 0,27 x 0,15 x 0,05 m; înălţimea literelor: 0,03–0,035 m; dimensiunile ştampilei: 0,16 x 0,035 m.
Secolul al IV-lea.

AEM, 4, 1880, p. 178; D. Tudor, SCIV, 9, 1958, p. 373–379, fig. 1,2 (foto şi desen); cf. CIL, III, 14496, 2; 8071, f; N. Gudea, Bantica, 2, 1973, p. 94, fig. 8,8. (desen).

Cărămida atestă la Pojejena prezenţa unui detaşament al legiunii VII Clau­dia cu sediul la Cuppae, în scopul de a apăra malul stîng al Dunării în acest punct strategic. Potrivit Not. dign., Or., XLII, 32, la Cuppae îşi avea garnizoana un praefectus legionis septimae Claudiae şi ştampila de la Pojejena este prima dovadă, care confirmă informaţia Not. dign. O altă praefectura era la Viminacium (Not. dign., Or., XLII, 31). Despre Cuppae, v. Patsch, RE, IV, col. 1760 şi D. Tudor, op. cit., p. 374–375.
   O altă cărămidă, cu aceeaşi ştampilă, s-a descoperit la Pojejena de sus prin anul 1875. Ea a fost publicată de Leonhard Böhm, AEM, 4, 1880, p. 176, nr. 6, fără desen sau fotografie şi fără să i se fi înţeles sensul: . . . . . C I I I C I C. A fost reprodusă în CIL, III, 14496,2, incom­plet: C I C I C, adică au fost omise cele două bare verticale. Este evident că semnul trebuie înlocuit cu V .