Romula a fost cel mai mare centru urban al Daciei de sud, apărat de două castre aflate la gura Tesluiului. Aşezarea romană s-a dezvoltat peste şi alături de una mai veche dacică, numită Malva, cu care apoi a coexistat. În timpul lui Marcu Aureliu este atestată cu rangul de municipium, iar în epoca Severilor cu acela de colonia, devenind şi capitala provinciei Dacia Malvensis. Cetatea romană are două incinte, una dreptunghiulară (300 x 250 m) şi alta poligonală pe o suprafaţă de 64 ha. Cu ocazia săpăturilor şi a altor lucrări au ieşit la iveală numeroase edificii, precum şi un bogat material arheologic: inscripţii, statui de piatră, din bronz şi din ceramică, monede, opaiţe, geme etc. La Romula–Malva au fost cantonate numeroase trupe.
Ca şi alte aşezări din sudul Daciei, cetatea nu a mai fost garnizoană militară în secolele IV–VI, lucru care a atras după sine şi decăderea ei, devenind o aşezare civilă modestă. Continuitatea de viaţă ne-o atestă însă aici, alături de fragmente ceramice, şi fragmentul de inscripţie nr. 400.
TIR, L, 35, p. 49–50 (s.v. Malva), 62 (s.v. Romula); D. Tudor, Romula, ed. Meridiane, Bucureşti, 1968; idem, OR3, p. 185–202, 331–334, 494–506 şi passim; idem, Oraşe, p. 342–361 şi passim.
400
Colţ de cărămidă desenat de P. Polonic (carnetul II la MNA), azi dispărut, cu o scriere graffitată (non vidi).
Secolele IV– V ?
D. Tudor, OR2, p. 397, nr. 108 (idem, OR3, p. 501, nr. 125).
Crucea ar indica o inscripţie creştină şi în felul acesta am avea singura inscripţie din epoca romană tîrzie la Romula.